Roxana-Mălina Chirilă

Mă aștept să fiu foarte înjurată pentru articolul ăsta, nu pentru că voi spune niște lucruri nasoale, ci pentru că mulți oameni nu știu să citească.

Hei, știți cum fac Recenzii neautorizate cu Dorin Lazăr și citim împreună cărți românești? Mai știți cum mă interesa să aflu mai multe despre cărțile de doi bani din perioada victoriană a Marii Britanii și am citit un roman și două cărți de non-ficțiune despre asta? Sau cum voiam să știu ce citeau românii la 1800 și am citit vreo 4 cărți despre literatura românească veche? Sau cum fac o a doua facultate pentru că m-am enervat pe niște clienți și acum vreau să învăț programare? Cred că putem spune liniștiți că alegerile mele în viață sunt un pic… extra.

Au fost două săptămâni foarte ocupate, în care am încercat să mă adaptez noului program de la facultate și să-mi și fac proiectele pentru muncă (pentru că nu, n-am renunțat la traduceri de tot).

(Scriu textul la cald, pentru că dacă nu, nu-l mai scriu, și vreau să documentez experiențele astea.)

Ultima grămadă de cărți a fost pe 10 august. E timpul pentru o actualizare cu ce am mai citit de atunci.

S-au întâmplat mai multe lucruri în ultimii ani.

Primul e că mi-e dor de zona academică. Sigur, mai citesc diverse cărți academice, dar îmi lipsește o comunitate pusă pe aflat lucruri noi.

Citeam articolul ăsta la Vali Petcu și, hei, ce pot să zic. Rasismul e o problemă complicată, iar combaterea lui e o problemă și mai dificilă - dar nu doar pentru că ne cere să avem respect față de persoanele din alte culturi, ci pentru că ne face să ne întrebăm ce înseamnă, de fapt, respectul.

Mai demult am citit pe cineva povestind despre viața de misionar american. Da, dintre cei cu religia. Nu mai știu dacă era un mormon sau un Martor al lui Iehova, dar țin minte restul discuției.

Cea mai nouă știre de care vuiește tot internetul american e că un activist conservator, Charlie Kirk, a murit asasinat în timpul unei dezbateri de la Universitatea Utah Valley. Charlie Kirk susținea dreptul tuturor americanilor să poarte armă și spunea că e acceptabil să moară oameni anual pentru dreptul ăsta.

Observ la unii din jurul meu o adevărată fascinație pentru gazon - mai exact, pentru cel de iarbă, care arată ca un covor uniform. Nu prea înțeleg care e plăcerea de a avea niște metri pătrați interminabili de iarbă pe care să trebuiască s-o îngrijești, s-o pigulești, s-o tai regulat și așa mai departe doar ca să arate ca într-o poză pe care ai văzut-o odată într-o revistă și nu mă miră că sunt unii care-și pun mochetă care seamănă cu iarba pe afară doar ca să nu mai aibă bătăi de cap.