Statisticile cititului din Adevărul (sau cum să induci lumea în eroare)

Am dat peste un articol din Adevărul (de Cristina Hermeziu) care cred că vrea să spună că în România nu prea se citește, deși la a doua-treia citire îți dai seama că jurnalista-scriitoare nu spune pe șleau așa ceva deși se folosește de retorica subiectului. Uite cum începe articolul:

„Mai mult de o treime dintre români nu cumpără cărţi. De asemenea, 22% dintre români nu citesc nicio carte şi o persoană din cinci ar citi un titlu pe an. ”
Aflu că în România ar fi scăzut dramatic consumul de cărţi. Cum stau lucrurile în Franţa? Te apucă ameţeala cînd compari potenţialul de circulaţie a unei cărţi în cele două ţări.

Vedeți accentul pe românii care nu cumpără și nu citesc? O singură persoană din cinci citește (o carte pe an)? E retorica lui „nu citim”, pe care o știu pe dinafară, așa că normal că am crezut inițial că asta zice și ea.

Așa. Aflăm că în Franța 60% din oameni citesc mai multe cărți pe an (în cazul a cam 35%, peste 10 cărți). Observați accentul pe pozitiv: francezii citesc! 60% citesc, 35% citesc mult.

Reiau situația de la noi: „Mai mult de o treime dintre români nu cumpără cărţi. De asemenea, 22% dintre români nu citesc nicio carte şi o persoană din cinci ar citi un titlu pe an.”

Prima oară sună grav. O treime! O persoană din 5! 22%! Faci socoteala mental, aduni aiurea și ajungi la concluzia că o grămadă de români de-abia dacă se ating de cărți. După care, dacă te paște curiozitatea și-ți dai seama că nu se adună numerele ca să-ți dea 100% din populație, faci socoteala.

Statistici Franța:

60% – mai mult de o carte/an, din care:
35% – mai mult de 10 cărți/an.
_____
40% – 0-1 cărți/an (pentru că, evident, 60% nu se adună cu 35%, ci acel 35% face parte din 60%)

Statistici România:

22% – 0 cărți/an.
20% – 1 carte/an. (1 din 5, da?)
_____
58% – mai mult de o carte/an?
42% – 0-1 cărți/an?

Procentele sunt cam același ca la francezi, ceea ce înseamnă că situația pare gravă doar pentru că problema e pusă negativ de partea românilor (sunt menționați cei care nu citesc) și pozitiv de partea francezilor (sunt menționați cei care citesc).

Autoarea continuă așa:

„Comparaţia procentelor nu este atît de prăpăstioasă precum ar părea la prima vedere.” – păi prima vedere e dată de modul în care au fost aranjate statisticile, mulțam fain.
„Pînă la urmă 39% dintre francezi declară că nu citesc nicio carte într-un an.”

Bun! Integrăm asta în statisticile Franței, pentru o imagine mai concretă:

Statistici Franța:

60% – mai mult de o carte/an, din care:
35% – mai mult de 10 cărți/an.
39% – 0 cărți/an
_____
1% – 1 carte/an (oare cum au făcut sondajul ăsta? Ceva e dubios)

Jurnalista continuă:

Te apucă ameţeala însă cînd compari potenţialul de circulaţie a unei cărţi în România şi în Franţa. Ce şansă are o carte, odată tipărită, să ajungă în mîinile şi sub privirile unui cititor? Tirajul mediu al unei cărţi în România este de 1500 de exemplare pe când tirajul de ponire în Franţa este de 4000-5000 de exemplare. Ce înseamnă în cifre un bestseller? Un succes de librărie presupune în România 7000-10000 de exemplare vîndute; în Franţa vorbim despre sute de mii.

 

Deci, să reluăm. Procentul de cititori români e mai mare decât cel de cititori francezi (la o carte pe an), sau cam egal (pentru mai multe cărți pe an).  Raportul de populație România:Franța e 1:3. Raportul de tiraj e 1:10 (aproximativ, e greu să-ți dai seama când compari mere cu pere). Faci socoteala și vezi că, per ansamblu, un francez cumpără de cel puțin 3 ori mai multe cărți decât un român (cărți noi, că alea contează la tiraj).
Hm. Păi de unde citesc, atunci? Împrumuturi? Piratat? Copii xerox? Cărți vechi de pe vremea bunicii? Anticariat? Kindle și cărți străine? Probabil că toate. Concluzia pe care o trag e că suntem mai săraci/mai puțin dispuși să cumpărăm cărți. Cred că o fi din cauză că stăm așa de prost la capitolul „salarii”.
Ceea ce mă surprinde e faptul că atât de mulți români citesc, în ciuda ideilor populare că n-o fac.
Dar, de parcă n-ar observa că discrepanța Franța-România în ce privește cititul (nu cumpăratul de cărți) e mică, autoarea articolului continuă prin a face elogiul Franței și a lăuda copiii francezi de grădiniță și școală care citesc; termină apoteotic: „Lumea era însă atît de largă. Azi ea încape în dreptunghiul unui ecran. Românii sunt printre cei mai mari consumatori de internet din Europa.” De parcă internetul, săracul, te-ar opri să citești cărți (Gutenberg, Amira, Torquere, Big World Network, etc.etc.etc.)
Mă întreb dacă a dat intenționat tenta asta articolului? Sau intenția a fost prost expusă și neclară și articolul doar a ajuns să semene a critică la adresa „românilor necititori”? Sau pur și simplu nu și-a dat seama că statisticile ei demonstrează altceva?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *