Ah, merde. Zilele astea, după ce am terminat cu Cimitirul din Praga (recenzia va sosi în curând), m-am aruncat asupra colecției Jules Verne, de la Editura Adevărul Holding. Întâi am fost impresionată pozitiv de ediție: arată ca vechea colecție Verne, pătrățoasă, cu coperți cartonate, pagini cu scris mare, dar făcute îngrijit și plăcute la citit. Mai sunt greșeli pe ici, pe colo, litere lipsă și alte probleme tipografice, dar nu e chiar atât de deranjant. Nici măcar tendința dubioasă de a pune virgulă după semnul întrebării sau al exclamării nu m-a perturbat. (poate sunt eu Zen zilele astea, totuși, că începe să bată la ochi ușurința cu care trec peste toate)

Din când în când mai intru pe site-ul Adevărul. N-aș putea să vă spun de ce, că sigur n-o fac ca să mă informez. Cred că o fac ca să râd: minunile lui Arsenie Boca se împletesc cu Andrei Pleșu și ajung poziții sexuale. Știrile se întâlnesc cu cercetătorii britanici și totul se umple de inepții.

Azi am intrat pe Adevărul, am făcut slalom printre link-uri despre ce face ea înainte de sex și la ce vârstă îi scade ei libidoul și anunțuri ȘOCANTE și am reușit să descopăr că dacă jurnaliștii de la Adevărul au o calitate, aceea e că știu să-și citeze sursele.

Din când în când, mânați de febra exotismului, a noului, a mirajului culturii maselor, diverși oameni se trezesc discutând despre chestii nemaiauzite – fără să-și dea seama că ajung să afle de ele mult după ce restul lumii a studiat fenomenul, l-a înțeles și acum îl știe, barem din auzite.

Există un articol pe site-ul Adevărul care se numește „Ce să schimbi în 2014 ca să-ţi meargă bine în viaţa sexuală şi profesională”. Recunosc că m-a atras mai tare decât orice articol gen „N-o să-ți vină să crezi!”, „Incredibil”, „Șocant!” pentru că n-am mai întâlnit pe nimeni care să vorbească deschis despre promovarea pe motive sexuale. Îmi și imaginam trucuri despre cum să-ți inviți colegul la un sex oral discret în biroul lui, sau metode subtile de a transmite că ce vrei în schimbul unei relații cu șefa e postul de director adjunct.

Am dat peste un articol din Adevărul (de Cristina Hermeziu) care cred că vrea să spună că în România nu prea se citește, deși la a doua-treia citire îți dai seama că jurnalista-scriitoare nu spune pe șleau așa ceva deși se folosește de retorica subiectului. Uite cum începe articolul:

Acest joc se poate juca în orice moment din zi sau din noapte. Limita minimă de jucători: doi. Limita maximă: necunoscută. Spațiul: real sau virtual. Se poate juca pe viu, la telefon, prin skype, pe messenger sau chiar și prin scrisori (deși atunci foarte lent). Oricum se poate comunica, se poate juca. Datorită simplității regulilor, jocul poate fi reluat într-o clipă, fără a necesita în prealabil o propunere de joc.