Ce se învață azi la informatică

Mă trezesc de dimineață în scâncet de câine enervant și sunete de umblat prin casă. Și vin la laptop, să văd dacă s-a mai întâmplat ceva peste noapte. Se pare că da – Dorin, după o raită pe Quora, se întreabă ce mai învață azi tinerii la informatică. (genul de întrebare care sugerează că răspunsul e „nimic bun”, nu genul de întrebare care spune „s-a schimbat cu ceva programa?”)

Astăzi nu știu ce învață. Dar ieri știu ce învățau. Am și acum imaginea profesorului care ne preda vectori – array le zice. Și pentru că învățam Pascal, ne-a zis că un vector se declară în program uite-așa: var [nume de vector] : Array[1..n] of [tip de dată];

Întâmplător mă simțeam destul de încrezătoare în mine la materia asta ca să zic că dacă eu habar n-am ce vorbește omul, e destul de sigur că nici alții nu știu. Așa că l-am întrebat, Dom’ profesor, ce e un vector? Și la ce e bun?

Omul s-a uitat la mine fix vreo câteva secunde, după care a zis, „Vă spun data viitoare.”

Peste ani și ani (adică acum vreo câteva săptămâni), povestindu-i scena cuiva, mi s-a pus întrebarea mie: ce e un vector? Și am început să zic… am zis o prostie, după care am spus „Nu, stai” și pe urmă m-am chinuit să dau un răspuns. (pe scurt, un vector e un șir de ceva-uri; un șir de numere, un șir de caractere, un șir de valori adevărat/fals)

„Ei vezi?” mi s-a zis cu oarecare satisfacție. „Nici tu nu știi să dai o definiție rapid.”

Hmm. Dar diferența e că eu credeam că pot – pentru că le tot folosesc, nu?… Nici prin cap mi-a trecut că o să mă încurc în cuvinte.

Și azi, citind articolul, mi-am dat seama că astăzi la informatică se învață ce știu profesorii să predea, cum știu profesorii să predea. „Listele simplu înlănțuite” făcute prin „alocare dinamică” m-au băgat în ceață extrem de repede când mi-au fost predate în liceu. Am folosit tot felul de structuri de date artificial, rezolvând probleme de care nu te ciocnești în viața reală decât, eventual, în cazuri extrem de greu de imaginat.

Am ieșit din liceu unde nu știam să fac nimic cu adevărat, pe bune, folositor, interesant sau util. Puteam să afișez numere dispuse într-un pătrat pe laturi, pe verticale, pe diagonale, în spirală, din 2 în 2, ca pe o tablă de șah și alte chestii care nu ajută la nimic (cel puțin din câte știu). Și am ajuns la facultate unde în continuare nu am aflat prea tare cum se poate face, efectiv, un program care să intereseze pe cineva.

Nici nu mă mir că încercând să iasă din balonul artificial al problemelor de la clasă, se ajunge la problemele pe care le descrie Dorin: „Chiar se folosesc listele, cozile și stivele la ceva?” sau folosirea excesivă a frameworkurilor.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *