Acum ceva vreme îmi pusesem ca status pe Facebook ceva gen „I’m procrastinating.” Bine, probabil că era mai mult în statusul ăla, dar cam asta era ideea. Și mi-am văzut de treaba mea.

După câtva timp, nu știu ce am mai făcut și ce-am mai zis, dar iar am zis-o de față cu mama: „I procrastinate a lot.”

Mama s-a foit, s-a învârtit, nu știu ce-a făcut. Până la urmă și-a luat inima-n dinți și a venit la mine hotărâtă, gata să dea pieptul cu marele adevăr ascuns în spatele acestei activități dubioase: ce înseamnă porc… proc… poc… cuvântul ăla care pare să fie porcos?!

I-am zis. S-a luminat toată la față. „Aaaaa…. Tergiversezi!”

A fost rândul meu: „Poftim, ce fac?!”

„Tergiversezi!”

Mie-mi suna a ceva birocratic. Până la urmă am întrebat și eu ce e cu tregi… tergi… tegi… chestia aia cu iz de hârțogăraie. Și când mi-a zis, am zâmbit larg. În sfârșit, eu și mama vorbeam aceeași limbă!

Azi:

tip: maine tot scrii sau te joci ?
eu: nu stiu inca
tip: si ce factori te-ar influenta sa iei o decizie ?
eu: cat de tare tergiversez 😀
tip: fata de cine ?

Și am zis, aha! Alt neinințiat în misterele acestei activități dătătoare de ocupații neobișnuite!

Oameni buni, cuvintele astea sunt extrem de importante. O să vină o vreme când o să-mi mulțumiți că le știți. To procrastinate = a tergiversa = a trage mâța de coadă.

Dacă tot nu facem nimic util, măcar s-o spunem mândru, țanțoș și cu un aer mistic de birocrație pervertită.