Din escapismul de azi

1. Dulcea iubire a existenței

Cărți de spiritualitate care nu duc nicăieri, cărți de auto-ajutor care nu-ți spun nimic nou, articole încurajatoare despre cum să fii un om mai bun, sfaturi despre emoțiile pe care să le ai și despre iertarea pe care s-o manifești (dar care nu te învață nimic de genul), refrenul continuu „cunoaște-te pe tine!” și, alt refren, „poți deveni mai bun!”

Nu zic nu, există cărți de spiritualitate din care chiar poți învăța câte ceva – măcar câte ceva despre cum au privit alții lumea. Dar majoritatea celor peste care dau în ultimul timp au, de fapt, un singur scop: să te facă să te simți mai bine.

Undeva sigur există o carte care să-ți spună că ceea ce faci e bine, e spiritual, e în regulă. Ești un om de valoare. Simți că prinzi aripi, că ai descoperit ceva. Simți că poți deveni un om mai bun – chiar de azi! Ești vesel, entuziast, plin de energie pentru că ai aflat Răspunsul la întrebările tale.

Mâine vei descoperi alt Răspuns, poimâine altul, răspoimâine iar altul. Pentru că de fapt Răspunsul nu există în aceste cărți, dar există ceva care să te facă să te simți mai bine și mai dispus să devii un om bun. Senzația dă o oarecare dependență…

2. Decăderea lumii

Masoni și Apocalipse, oameni care-și uită înaintașii și religia, spiritualitatea dispărută și sufletul batjocorit. Americanii ne trimit zăpadă falsă, familia britanică e plină de reptilieni, extratereștrii vin să ne cucerească, omenirea e mizerabilă și se sinucide nerespectând natura. Animalele ne sunt superioare moral.

În fiecare eră există cineva care să condamne decăderea lumii la momentul respectiv din plăcerea profundă de a simți că totul se duce pe râpă. Nu ești un om mai bun, ci supraviețuitorul, profetul timpurilor din urmă. Nu contează că Apocalipsa nu va veni niciodată, ci că tu știi și că tu crezi.

„România va fi înconjurată de un perete de foc care-i vor marca granițele,” mi-a spus o băbuță în tren mai demult. Îi spusese preotul căruia i-am uitat numele, dar insista că nu era nici măcar o metaforă, ci adevărul suprem, revelat de buzele feței bisericești.

Aici motivația e răsucită: din frică vine plăcerea, persoana își derivă încântarea din imagini decăzute și profeții înnegurate. E echivalentul filmului horror în care știi că măcar nu ești la fel de prost sau naiv ca personajele din film. Satisfacție morală și confirmarea propriei valori – pentru că dacă n-ai avea dreptate, Apocalipsa n-ar veni, nu-i așa?

În plus, dacă ai renunța să mai crezi, ai fi și la fel ca ceilalți, și cu un motiv în plus să te simți rușinat că ai crezut.

3. Leacuri din bătrâni și din auzite

Scapi de pietre la bilă bând ulei, de cancer cu gânduri bune și de câte și mai câte cu tot felul de nebunii. Pentru că medicii tradiționali nu vor să-ți spună, nu vor să recunoască că medicina alternativă e mai bună.

De departe cel mai periculos escapism: statisticile în stânga și anecdotele în dreapta. Medicii tradiționali sunt obligați să te informeze că poți muri, naturiștii insistă că dacă gândești și faci ce trebuie, sigur vei trăi.

„Adevărul e că ea nu era foarte inimoasă și nici nu mulțumea foarte mult. Așa că n-a putut scăpa de cancerul la sân,” mi-a spus cineva odată despre o femeie care murise.

Speranța moare ultima, dar uneori moare cu pacient cu tot, care ar vrea ca boala să-i dispară prin magie. Și speră, speră, speră. Fără să întrebe care sunt statisticile chestiilor pe care le încearcă.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *