Ioana Petrescu și Victor Ponta

M-am uitat și eu la deja faimoasele înregistrări cu Ponta, Petrescu și Băsescu discutând CAS-ul. În prima înregistrare am avut un deja vu de la școală, când mă scotea careva la tablă și turuiam ce știam, nu răspunsul efectiv, că nu știam exact răspunsul.

Ceea ce nu fac niciodată la muncă, pentru că scopul meu acolo nu e să le demonstrez celor pentru care lucrez că mi-am învățat lecția, ci să le livrez un produs bun.

Discuția Ponta-Petrescu-Băsescu, economic vorbind, mă depășește. Habar n-am cât de sustenabilă e scăderea CAS-ului, cât de multă lume ar trece în legalitate cu serviciul dacă ar fi CAS-ul mai mic și ce mai discutau ei acolo. Nu știu cât de legitime sunt îngrijorările lui Băsescu. Nu e domeniul meu. Dacă s-ar fi discutat cu adevărat numere, cifre, statistici, cazuri precedente, reacții economice și așa mai departe discuția ar fi fost cu mult peste competența mea. Dar în lipsă de răspunsuri clare, am văzut doar cum cei doi, pe scurt, o scăldau.

Și știți la ce mă gândesc? Recunosc, nu la politică, nu acum. Momentan mă gândesc că ăștia doi sunt singurii de la conducere al căror statut academic îl știm. Au ajuns pe culmile studiului, prin plagiat de România și prin studii de Harvard au atins același rezultat: sunt doctori. Ph.D., philosophiae doctor, peste masteratul meu, magister artium.

Sigur, și Liiceanu e doctor. Și Cărtărescu e doctor. Dar și ăștia doi sunt vizibil doctori, ni se vâră sub nas doctor-ismul lor mai puternic decât ni s-a vârât al altora. Se face mișto de ei, se face mișto de titlul respectiv în general, se ajunge în punctul în care să fii doctor în România e o chestie de râs, nu de admirat. În fond, doar fraierii învață, iar titlurile pot fi luate și de Ponta, și de Petrescu – la Harvard chiar! Ce înseamnă să fii doctor? Habar n-am. Că n-ai făcut ceva mai bun cu viața ta, poate.

Da, râca mea e minoră, stupidă în comparație cu alte râci, mult mai serioase, bazate pe economie, curente politice, Constituție etc. Dar dacă s-au luat plângerile mari, s-au disecat, s-au analizat, eu rămân cu una mică: cei doi au ajuns o caricatură a intelectualității într-o societate în care oricum sunt prea puțini oameni valoroși care să fie promovați ca modele… și prea puține dorințe de a ne orienta într-o atare direcție.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *