Am auzit că unul dintre scandalurile curente este „scandalul termoscanării de la Kaufland”. Mai exact, în Sectorul 5, un individ și soția lui au mers la cumpărături, au refuzat să li se ia temperatura, și s-ar fi lăsat cu tipul bruscat de poliție și lovit la cap. Iată individul: Motivul pentru care s-a ajuns în situația asta e, conform lui și soției, pentru că li se încalcă drepturile cetățenești și se realizează asupra lor acte medicale interzise prin codul penal.

E destul de amuzant ca, după ce am scris că e dreptul meu să nu fiu interesată de tot ce mișcă în politică și să nu scriu despre teme de-astea, să vreau neapărat să scriu despre politică. Mă rog. Asta e. Azi am văzut chestia asta, postată de cineva de la USR (Claudiu Nasui, deputat) și share-uită de careva dintre cunoștințele mele de pe Facebook: Mi-e destul de greu să transmit consternarea pe care am simțit-o prin cuvinte – chiar dacă în general mă pot exprima relativ decent în scris.

O dată la câteva luni, aud că este absolut important și esențial ca orice persoană cu drept de vot să fie profund interesată de politică. Am citit-o în comentarii pe bloguri (inclusiv pe al meu), cel mai recent l-am văzut pe Radu Dumitru explicându-i lui Dorin Lazăr de ce e esențială implicarea, iar mai demult cineva deplângea faptul că tinerii din ziua de azi nu mai știu cine e în fruntea ÎCCJ și cine sunt miniștrii.

Zilele astea e imposibil să arunci o piatră în piață fără să lovești pe cineva care vorbește de referendum. Iar pentru că majoritatea bulei mele e ori pro-LGBT, ori anti-BOR, cei mai mulți zic că ar trebui să nu votăm pentru ca referendumul să nu se valideze, așa cum nu s-a validat nici referendumul pentru demiterea lui Băsescu acum câțiva ani. E o tactică de gherilă. Tabăra mea știe că e în inferioritate numerică, așa că speră să poată câștiga prin trucuri și șiretenie.

Nu prea stau eu cu ochii pe proiectele de legi, dar stau cu un ochi pe diverse grupuri de traducători de diverse feluri. Mai o bârfă, mai un banc, mai niște informații relevante – e câte ceva acolo care să mă mențină interesată. De obicei nu se întâmplă nimic major în lumea traducătorilor… de obicei. Acum însă e un proiect de lege prin care vor să schimbe din rădăcini situația traducătorilor autorizați.

Hotnews ne anunță că Ponta renunță la doctorat, un lucru pe care nu mă așteptam să-l aud niciodată. Încep să mă întreb cât de rău l-a lovit pierderea alegerilor, de a început să facă de-astea. Dar mă tot uit la citatul ăsta: _Va scriu pentru a va notifica renuntarea la titlul de doctor in drept acordat in anul 2003 de catre Universitatea Bucuresti. Este un gest pe care trebuia sa il fac mai demult, inca din momentul aparitiei acuzatiilor publice cu privire la teza mea de doctorat.

Acum vreo două săptămâni am primit o înștiințare în cutia poștală: aveam o recomandată. Eu primesc tot felul de lucruri prin poștă, de la cărți la cadouri trimise de deviantArt și alte alea, dar de data asta n-așteptam nimic. Am sunat-o pe maică-mea: „Auzi,” am spus. „ANAF trimitea recomandate, nu?” „Da…” „Perfect, înseamnă că am de plătit ceva,” am mârâit. Uneori nici măcar nu-i vorba de bani, dar n-am chef de cei de la faimosul ANAF.

Deci, am stabilit în urmă cu 3 secunde că nu-mi place de Ponta și Petrescu pentru că duc ideea de intelectualitate la nivel înalt în derizoriu. Râca mea e academică. Dar văd că la alții râca se extinde, nu e suficient să spună că cei doi au gafat. Nu, victoria îi poartă mai departe pe aripile ei și încep mental să dezbrace miniștri, să le critice hainele și eventual să se bage în pat cu ei, sau să orchestreze scene întregi prin iatacuri.

M-am uitat și eu la deja faimoasele înregistrări cu Ponta, Petrescu și Băsescu discutând CAS-ul. În prima înregistrare am avut un deja vu de la școală, când mă scotea careva la tablă și turuiam ce știam, nu răspunsul efectiv, că nu știam exact răspunsul. Ceea ce nu fac niciodată la muncă, pentru că scopul meu acolo nu e să le demonstrez celor pentru care lucrez că mi-am învățat lecția, ci să le livrez un produs bun.

Sunt din ce în ce mai mulți creștini în România. A, nu, nu din cei declarați astfel în acte sau la numărătorile oficiale de capete. Din cei care ies la iveală să protesteze pro-modul creștin de viață, care țin să-ți spună că nu e în regulă ce faci, pentru că Dumnezeu te bate și te trimite în iad ca pe păcătosul care ești. Asociația Pro-Vita mărșăluiește din ce în ce mai tare pentru interzicerea avorturilor, o chestie care a funcționat atât de bine în comunism.