Zgărzi metalice pentru câini – NU

Știți zgărzile alea de metal? Nu lăsați câinii cu ele când nu sunteți prin preajmă. E mai bine.

Acum câțiva ani aveam un husky siberian la Sf. Gheorghe, ținut în curte. La un moment dat a sunat la ușă un tânăr. I-a deschis maică-mea.

„Am văzut că aveți un husky,” a zis el.

„Da, Kya.”

„Mai vreți unul?”

Tânărul tocmai se muta și nu avea unde să-și țină ditamai câinele, Blue. A stat un timp destul de lung, cu lunile, sau poate vreo doi ani, nu-mi aduc aminte. Nu știu cât de încântată era Kya de toată chestia, mai ales că începuse să îmbătrânească și Blue îi sărea în cap.

După o vreme lungă, stăpânul l-a luat înapoi pe Blue, dar îl mai aduce înapoi de fiecare dată când proprietarii plecau în vacanță, sau apărea ceva. Zile, săptămâni, cât era nevoie, atâta stătea. Un câine simpatic, Blue. Mie în general nu-mi plac câinii, dar cu Blue n-aveam nicio problemă. Era puțin mai tăntălău decât Kya și semi-fraier, dar foarte ok altfel. Prietenos, energic.

Kya a murit acum câteva luni. 14 ani, mult pentru un husky. O să vă povestesc de ea odată, și de marea aventură a vieții ei, în care a fugit de acasă și a furat din magazine…

Dar chiar și fără Kya tot l-am primit pe Blue în vizită, ultima oară acum vreo câteva zile. Eu am plecat din Sf. Gheorghe alaltăieri, l-am mângâiat absent, am încercat să-l conving să se învârtă în cercuri (fără să-mi iasă), mi-a dat laba, pe urmă am venit în Brașov.

L-au găsit pe Blue azi dimineață, mort, cu laba băgată între zgardă și gât, plin de sânge, sub fereastra mea. Nu știu cum sau de ce și-a băgat laba așa, cert e că n-a mai putut s-o scoată și a murit. Scurt, fără să-și dea seama nimeni. Poate că dacă aș fi fost acasă aș fi auzit ceva, dar nu e sigur și nu eram.

Scoateți-le zgărzile dacă nu sunt necesare în clipa aia, sau dacă nu sunteți atenți la câini. Blue n-a pățit nimic ani de zile, până ieri. N-a fost destul „până ieri”.

P.S. Azi nu sunt pe net decât pentru lucruri legate de muncă, deci nu vă obosiți să dați de mine pe direcția socială, că nu răspund. N-am niciun chef și sincer aș vrea să mă duc să stau undeva să arunc cu pietre în lac și să nu mă gândesc la nimic. Doar că am treabă și clienții nu mi-au greșit cu nimic.

P.P.S. Maică-mea încă n-a reușit să dea de proprietar, care e plecat. Dacă-l știți, presupuneți că nu știe încă și nu-l loviți cu „am citit pe net că” pentru că nimeni nu merită să afle așa ceva în stilul ăla. Eu nu-l știu, îl știam doar pe Blue.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *