Cred că arunc 10 din 11 pliante pe care le găsesc agățate de clanță. Cel rămas nu-l păstrez, ci de obicei îl pierd. Țin minte că de obicei e vorba de ceva pizza, sau poate de o curățătorie de covoare, dacă nu cumva e vorba de altceva.

Mihai Vasilescu nu mă întreabă care-i faza cu pliantele și de ce există ele și sunt foarte folosite în continuare, dar dacă m-ar întreba, i-aș putea răspunde. De fapt, răspunsul e și în postarea lui, doar că nu-l remarcă.

Pliantele agățate de clanțe sunt o modalitate destul de ușoară de a-ți da seama cine e acasă și cine nu. Le lași două zile, dacă sunt tot acolo, e goală casa și vecinilor nu le pasă ce se întâmplă acolo. Sunt mană cerească pentru spărgători și alte categorii de oameni care ar vrea să-și facă treabă prin apartamentul altcuiva. Sau, cel puțin, la asta mă gândesc de fiecare dată când văd pliantele prinse de clanțele de pe palier. Poate am o notă ușor paranoică. Poate țin bine prea minte filmul 3-Iron.

Probabil că moda o fi fost pornită de un hoț care ori deținea o pizzerie, ori făcea marketing la una. Și e foarte mișto pentru spărgători.

În rest, pliantele de pe clanță îmi spun că interfonul ăla continuă să fie aproape inutil, dacă cineva vrea câtuși de puțin să intre în bloc.