Dezbateri publice pe la primării

Vi s-a întâmplat vreodată să aflați de vreo chestie pe care „ar fi trebuit s-o știți” la o grămadă de timp după ce nu mai poate fi dezbătută? Că am senzația că sistemul românesc de stat funcționează pe principiul că dacă nu te duci să cauți decizii și proiecte care te-ar putea influența până și în ultimul dulap încuiat „destinat publicului”, chiar dacă se află într-o toaletă dezafectată dintr-o pivniță fără lumină și fără scări dintr-o clădire oficială, înseamnă că nu-ți dai silința și deci nu ai un cuvânt de zis cu privire la decizia/proiectul respectiv.

(Îi mulțumim cu toții lui Douglas Adams, că ne-a zis în Ghidului autostopistului galactic unde trebuie să căutăm proiecte care ne pot afecta.)

După cum ziceam de curând, primarul din Sf. Gheorghe a anunțat că în oraș se va prăbuși un balaur peisagistic, care va băga Prefectura într-o văgăună și va arăta ca o râmă cu pietre în spate. Movila balaurină va avea 5 metri înălțime (mai bine de un etaj de bloc) și pare o idee proastă.

Stau și mă uit cu stupoare la ce se mai întâmplă.

Lumea s-a pus să protesteze din diverse motive – primarul și compania au ales plângerea cea mai irelevantă dintre toate: că dragonul dezosat blochează viziunea spre statuia lui Mihai Viteazul (păsămite din motive etnice) și au răspuns la aia. Între timp, arhitecții, peisagiștii și alții protestează pentru că proiectul e o aberație de care nu au aflat decât acum.

Unul dintre consilierii locali, Mădălin Guruianu, spune pe Facebook în conversație cu unul dintre cei care spun că este o greșeală de proiectare:

răspunsul este simplu: a existat proiectul pus în dezbatere… a fost vreme suficientă să se expună păreri, opinii și observații… eu nu sunt de specialitate, dar am privit cu plăcere la argumentele expuse în referate / proiecte de către specialiști… evident că mi-ar fi plăcut să vă aud argumentele, dar nu vi se pare că este păcat ca după 6 luni de la punerea în dezbatere publică, acum, când începe propriu-zis amenajarea, să existe asemenea păreri contra? …

Ceea ce spune el e perfect valabil… sau ar fi, dacă ar fi scris în ziar, pe o pagină vizibilă: „Fraților, noi vrem să modificăm complet peisajul din jurul Prefecturii, eventual scoatem și o stradă importantă din oraș și facem zona aia parc. Ce părere aveți?”, după care ar fi pus o pancartă mare în centru cu „Aici o să facem un balaur”, iar pe site-ul primăriei ar fi scris „Uite, un proiect cu un balaur în centru, cine vine la dezbatere?”

Doar că n-au făcut nimic de genul. N-a prea auzit nimeni de treaba asta și nu s-a văzut ce se întâmplă decât la finalul finalului, când au început cei de la primărie să se laude cu proiectul care se face, să dea share pe Facebook la poze și idei – și muncitorii să sape efectiv.

Ajungem la problema clasică: statul insistă că a comunicat și doar trei-patru oameni au auzit ce avea de zis. Să nu-ți pui problema că ar putea fi reavoință? Mai ales că nu e vorba de reamenajarea unui capăt de lume, ci a centrului. Concursurile și proiectele câștigătoare dispar într-un hățiș de anunțuri despre chestii mici și devin practic invizibile, până în clipa în care se construiesc și ajung oribil de vizibile.

Pentru că nu e prima oară când se întâmplă așa ceva. Acum câțiva ani, zona din jurul Casei de Cultură a Sindicatelor era dărăpănată în ultimul hal și trebuia refăcută – bun, perfect, singura problemă fiind că ani și ani de zile s-a tărăgănat chestia. Dacă nu mă înșel, am auzit pe cineva zicând că la începutul anilor ’90 se veneau deja cu idei cu ce s-ar putea face acolo. Nu s-a făcut nada, nimic, zero barat, zona s-a făcut ferfeniță, scările s-au distrus de urcai pe pante înclinate de pământ, nu pe trepte de marmură. Jalea era gigantică, plângeai când vedeai.

Așa că în prima fază au trântit niște locuri de parcare ca nuca-n perete în zona aia dărăpănată. După care au mai stat o vreme, după care zona s-a reamenajat de către cineva (nu știu cine). Arată mult mai bine decât înainte, ceea ce nu spune nimic, pentru că și Sarmisegetuza era mai puțin ruinată decât zona aia. Zona refăcută e impozantă, rece și făcută cu o piatră care arată fix ca naiba când plouă. Ceea ce nu e o problemă în climatul saharian în care locuim, slavă cerului, că dacă am sta într-o zonă temperată în care plouă des, piața aia ar arăta oribil o bună parte din timp.

Cum să nu-i suspectezi pe oficiali fie de reavoință, fie de incompetență, fie de prostie crasă? Cum să nu-ți vină să crezi că lumea își bate joc de tine, când în secolul XXI nu reușesc să transmită o informație aproape nimănui?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *