Bookfest și traducători

Duminică am trecut și eu pe la Bookfest, de unde m-am ales cu mult mai multe cărți decât estimasem inițial că aș vrea să iau. Am trecut pe la Datagroup, unde Dracula’s Kitchen arăta mai mult decât excelent și de unde am cumpărat și am primit cărți de Sergiu Someșan (cele mai noi apariții: URSSA și Vampirul din strada Sforii), am văzut unele dintre cele mai frumoase coperți la Editura All(fa?) și am remarcat standul de la Shambala, care avea coperțile cu cel mai urât Iisus Hristos din întreaga expoziție.

Una peste alta, m-am încărcat cu Eco, mi-am mai luat încă o carte de colorat și încă o carte de Hiromi Kawakami, am deschis o carte în care un personaj „producea un zâmbet” și am pus-o la loc că prea era traducerea proastă. În rest m-am învârtit, încercând din greu să nu cumpăr prea multe.

Și cum mă învârteam eu prin mulțime, uitându-mă la toate standurile, mi-au ajuns la urechi câteva frânturi din vorbele celor care discutau la microfoane. Discursuri pompoase, scriitori înșirați pe scenă ca la expoziție – și cineva discutând cu mult patos despre traduceri și traducători. N-am stat să ascult cu foarte mare atenție, dar tipa care vorbea spunea ceva de genul că oamenii nu înțeleg foarte clar ce face un traducător (corect) și că ar trebui să se scrie o carte despre traduceri, în care să se vadă procesul efectiv de traducere al unui text, textul în diferitele lui faze de traducere etc.

Splendidă idee, doar că nu interesează. Cărți despre traduceri s-au tot scris, e un subiect din ce în ce mai uzual – am în bibliotecă o carte pe tema asta, A spune cam același lucru. Câți au citit-o? Câți ar citi-o? Într-o bună zi o s-o citesc cel puțin eu până la capăt, că pare interesantă, spre deosebire de prostiile de teoria traducerii pe care le făceam noi la unul dintre cursurile de la masterat. Dar să trezească cu adevărat interesul publicului larg?…

S-a tot discutat și discutat pe tema asta, oricum. Desigur, ar încăpea o discuție și pe la noi, unde traducătorii sunt deseori prost înțeleși chiar și de cei care-i angajează, dar nu ca strigăt disperat al unei meserii neapreciate, pentru că fiecare meserie are strigătul ei disperat. Aruncă o preconcepție spre cineva și o să afli extrem de repede de ce Te Înșeli și de ce Adevărul E Altul. Și deși oamenii tot explică și explică ce fac ei de fapt acolo, uneori am senzația că știu și ei că-și bat gura degeaba.

Apoi, mai e un aspect al poveștii: nu-ți permiți să vorbești despre ce faci la muncă. Chiar dacă nu semnezi nimic gen „țin totul secret x ani”, nu te apuci să discuți ce se întâmplă în culise, pentru că uneori trebuie explicat un context foarte larg pentru a se înțelege o chestie scurtă, altele țin de politica internă a firmei – și mai sunt locurile în care cineva dă prost, deseori tu; dar e mai nasol dacă dau alții, că atunci spui ceva despre caracterul tău.

Bine, eu vorbesc ca să mă aflu în treabă de fapt. Era doar un discurs pe fundal de Bookfest, care suna ca unul dintre acele multe discursuri în care se spun vorbe mari și după care nu se ajunge prea departe…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *