Apa vieții

Mai țineți minte cum în Winnettou și alte povești cu indieni alcoolul avea simpatica denumire de „apă de foc”? Multă vreme am crezut că aveau indienii o poezie deosebită în sânge de le venise să-i spună așa, dar în ultimii ani am început să ascult și autori care discută despre același subiect alcoolic, dar în Europa și am descoperit că un pic de alcool a condus și alte popoare către poezie.

Cuvântul „whisky” vine a fost preluat din sintagma „uisce beatha” din irlandeza veche, care însemna „apa vieții”. Restul lumii a dat de whisky pe filiera engleză, iar englezii n-au stat să traducă mot-a-mot denumirea și să-i zică „the water of life”, ci au preluat-o după ureche, așa că inițial scriau „whisky”-ul în tot felul de moduri, inclusiv „usquebea”, și „iskie bae”, până când s-a renunțat cu totul la silaba „be” și s-a ajuns doar la „whisky”. 

Bine, nu irlandezii au inventat chestia cu „apa vieții”, ci probabil că au luat-o din latina medievală (știți voi, limba de circulație din Evul Mediu; irlandezii au avut o anumită afinitate pentru studiile de latină și greacă, dar asta e o discuție pentru altă dată). În latina respectivă, denumirea pentru băuturi alcoolice distilate era „aqua vitae” – adică „apa vieții”. Și probabil că și „eau de vie”-ul franțuzesc, un fel de brandy, tot de acolo își are originea.

Probabil că nu există legături între apa vieții din basme și whisky, dar uneori, când citesc despre prinți stropiți cu apa vieții și care reînvie brusc sau se avântă cu mai mult curaj în luptă, mi-i imaginez trăgând veseli câte o dușcă de super-whisky. Cine știe, poate că în contextul ăsta zmeul nu bea alt tip de apă, ci doar prea multă apă.

Normal, nu sunt prima care a făcut legătura dintre whisky și apa care te învie, că ideea e la mintea cocoșului. Așa că există o baladă irlandeză despre un individ care, beat fiind, cade de pe o scară și-și sparge capul. Rudele și prietenii se adună la înmormântare și o pun de-o beție cruntă și veselă, care se lasă cu o păruială la fel de cruntă. Până la urmă cineva aruncă o sticlă de whisky care se sparge peste bețivan și-l trezește instantaneu din morți.

Melodia e Finnegan’s Wake. I-a plăcut și lui James Joyce, cu toate conotațiile ei aiurite, așa că a scris un roman complicat cu titlul respectiv. Pe care nu l-am citit, dar promit să iau o gură de whisky în cinstea lui atunci când am ocazia.

Aqua vitae, vă rugăm!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *