Articolul avea inițial titlul, „Melodiile mele favorite din League of Legends”, dar de fiecare dată când scot oamenii ceva nou, știu că mai devreme sau mai târziu o să ajung să ascult melodia pe repeat. (Uneori îmi ia câteva luni ca să ajung s-o apreciez, e drept.) Pentru cei care n-au mai fost pe blog pe aici și care trăiesc complet izolați de ce se întâmplă în lumea internetului, League of Legends e unul dintre cele mai mari jocuri online din lume.

Mai țineți minte cum în Winnettou și alte povești cu indieni alcoolul avea simpatica denumire de „apă de foc”? Multă vreme am crezut că aveau indienii o poezie deosebită în sânge de le venise să-i spună așa, dar în ultimii ani am început să ascult și autori care discută despre același subiect alcoolic, dar în Europa și am descoperit că un pic de alcool a condus și alte popoare către poezie.

A fost weekend-ul anilor ‘80 pe Hit Music Channel, un canal TV pe care chiar dau muzică agreabilă. Acuma, nu știu cum sunteți voi, dar eu știu muzica din anii ‘80 aproape pe dinafară, dar n-am prea stat să mă uit la videoclipuri – și de-abia zilele astea mi-am dat seama ce am ratat. Videoclipurile vechi au un gen de absurditate distractivă, de atmosferă amatoare și entuziastă – și uneori strâmbăturile la cameră sunt absolut rupte de context.

În general nu mă omor cu remixări și alte chestii de genul, dar acum vreun an sau doi am dat peste niște melodii remixate de un tip, Rayden Cybersoul. Eu căutam de fapt originalele, dar am ajuns să prefer versiunile noi. Habar n-am cine e de fapt omul, dar îi dau un play când am nevoie de muzică epică, măreață – și gălăgioasă (în special dacă vreau să acopăr zgomote de fond).

După îndelungi deliberări, am fost convinsă să încerc Zonga. Pe scurt, e un serviciu de muzică care-ți permite accesul la vreo 20 de milioane de melodii, atât ale străinilor, cât și ale românilor. Adică vreo 90% din ce cauți (sau din ce caut eu). E legal, e convenabil și e perfect pentru toți cei care spun că ar plăti pentru muzica pe care o ascultă, dacă ar avea unde și ar fi vorba de un preț modic.

O melodie de dragoste în care nimeni nu moare pentru celălalt, nu suferă cumplit și nu se perpelește de dor.

O melodie de dragoste simpatică, luată dintr-un serial cu călătorii prin timp și spațiu. Love Don’t Roam, compusă de Murray Gold, cântată de Neil Hannon.

De obicei nu mă prea uit la videoclipuri, dar de data asta mi s-a părut fascinant, deși Boggie (Csemer Boglarka) doar stă într-un loc, cu o cameră fixă îndreptată asupra ei, și cântă. Doar că între timp i se fac retușurile cu niște Photoshop. Desigur, nu se folosește cu adevărat Photoshop în videoclip (lucrurile nu sunt chiar atât de simple că în 3 minute cel care editează imaginea termină), dar ideea rămâne.

De la masterat am prins o melodie care nu-mi dă pace. Nu la cursul de operă, ci la cursul de studii indiene. (eram la masteratul de British Cultural Studies, aka, Orice Naiba vor Profesorii să Predea Inclusiv Marketing) Ne-am uitat la un film, Omkara, bazat (vag) pe Othello al lui Shakespeare. E un film cu mai multe premii decât succes și cu un cântec care mă urmărește și mă pune să-l ascult: Beedi Jalaile!

Melodia asta e obsedantă. Și versurile sunt mai întunecate decât par la prima vedere. Versuri (franceză): J´suis l´poinçonneur des Lilas Le gars qu´on croise et qu´on n´ regarde pas Y a pas d´soleil sous la terre Drôle de croisière Pour tuer l´ennui j´ai dans ma veste Les extraits du Reader Digest Et dans c´bouquin y a écrit Que des gars s´la coulent douce à Miami Pendant c´temps que je fais l´zouave