E bun și Netflix
Ne-am făcut cont pe Netflix cam atunci când i-au dat drumul. Ne-am uitat ce seriale erau pe acolo, am început să ne uităm la Jessica Jones, pentru că auzisem că ar merita. Am văzut toate cele 13 episoade într-o săptămână, moment în care mi-am dat seama de două lucruri:
- Că Netflix are un departament britanic, care se ocupă și de Jessica Jones. Nu de alta, dar britanicii sunt cei care fac un sezon scurt dintr-un serial mișto și un pic sărit de pe fix, apoi intră în pauză și nu mai spun când mai mișcă ceva.
- Că o să păstrăm Netflix.
Așa că azi m-a amuzat puțin articolul ăsta, care explică cum 91% dintre cele mai apreciate filme (din topul imdb) nu sunt pe Netflix. Am aflat de acolo că Netflix n-are decât 537 de filme și 172 de seriale, iar multe dintre ele nu sunt din topurile imdb, iar topurile imdb nu sunt prezente decât parțial pe Netflix.
Îmi plac la nebunie statisticile și apreciez efortul omului că s-a chinuit să caute prin tot catalogul și să descopere ce și cum e pe acolo, dar m-a amuzat atitudinea.
Eu nu știu cum sunt alții, dar eu nu pot să mă uit nici măcar la un serial întreg, de la cap la coadă, în fiecare lună, darămite să mă uit la cele 15-20 de pe Netflix care ar putea să mă intereseze. Nu de alta, dar mai și muncesc, mai și socializez, mai și citesc, mă mai și joc, nu pot să stau toată ziua cu nasul în TV. Până să apuc eu să văd tot ce vreau din catalogul lor, probabil că schimbă catalogul.
Întrebarea nu e ce procent oferă, ci avem la ce să ne uităm luna asta? Acum răspunsul e clar „da”. Când o să fie „nu”, o să renunțăm la abonament. Cam la asta se reduce problema.
E adevărat, Netflix n-are tot ce vrei și ce nu vrei. Dar trebuie să aibă? În fond, nu mergi nici la cinema să te plângi că nu se dă Casablanca, ci te uiți în program și vezi dacă-ți convine ceva de acolo.