Ce mai e prin Brașov
Într-o vreme îmi plăcea să merg prin oraș și să fac poze. Din păcate, Brașovul nu mă inspiră deloc, așa că n-am mai făcut mișcarea asta de multă vreme. În schimb, dacă îmi cad ochii pe ceva ciudat, scot telefonul și fac o poză.
De exemplu, la un moment dat am fost la o terasă de pe Republicii și mi-am primit nota de plată într-o cărțulie de-asta roșie – Marx-Engels, „Manifestul partidului comunist”. Pentru că viața în comunism e grea, nu le-am lăsat bacșiș. Pentru că în comunism totul e la fel, am uitat care e terasa cu pricina. Asta e.
Altă dată, ascultam „The Man Who Sold the World” de David Bowie și mă plimbam pe o stradă din Brașov, simțindu-mă de parcă aș fi făcut câțiva pași înapoi în trecut. Am crezut că era doar o senzație, dar pe urmă am văzut magazinul ăsta care vindea CD-uri și dischete (gg, David Bowie, un adevărat vrăjitor al muzicii):
Am mai văzut și un anunț interesant pe o ușă – îmi imaginez cum stă cineva și face ghilimele în aer – vă rugăm „insistent”, da? Cu ironie post-modernă.
Aici mi-am dat seama că trupele noastre de recunoaștere se camuflează. Sau asta e concluzia după ce am citit prea multe cărți în care „recon” vine de la „reconnaissance”, care înseamnă „recunoaștere” de-aia militară.
Bănuiesc că așa arată și tancurile mele când joc World of Tanks. Super-ascunse. Nu le vezi.
La un moment dat mi-am dat seama că Marțianului îi stă bine cu ochelarii mei. N-am nicio altă scuză pentru poza de mai jos.
Și, în cele din urmă, pe una dintre străzile importante ale Brașovului există o capcană pentru gameri. Vezi un XP și o săgeată, dai să intri ca să-ți obții punctele de experiență… și constați că e un amărât de sex shop.