Cărți de colorat și alte hobby-uri „de copii”
Acum o vreme erau tare la modă cărțile de colorat pentru adulți și m-au atras și pe mine unele, măcar ca idee, chit că am constatat că nu erau chiar pe gustul meu ca hobby, până la urmă.
Acum o vreme erau tare la modă cărțile de colorat pentru adulți și m-au atras și pe mine unele, măcar ca idee, chit că am constatat că nu erau chiar pe gustul meu ca hobby, până la urmă.
E un an un pic deprimant și nu prea am chef să scriu postări lungi și gândite. Scurte și gândite e mai greu. Iar negândite, nu văd rostul.
Tradiția fotografică a familiei mele a început cu taică-meu, căruia îi place să facă poze (deși nu știu câte a mai făcut în ultima vreme), și a ajuns și la mine, care n-am mai pus mâna pe un aparat foto de ani buni de zile. Până ieri.
Într-o vreme îmi plăcea să merg prin oraș și să fac poze. Din păcate, Brașovul nu mă inspiră deloc, așa că n-am mai făcut mișcarea asta de multă vreme. În schimb, dacă îmi cad ochii pe ceva ciudat, scot telefonul și fac o poză.
Se pare că o să ajung sâmbătă pe la East European Comic Con, în București (doar sâmbătă, doar Comic Con, după care iar trenul înapoi spre Brașov). N-o să fac nimic special pe acolo, pentru că sunt genul de fan mai retras și netalentat la chestii gen costume, dar o să mă întâlnesc cu persoane mult mai organizate ca mine – printre care o fostă profă din facultate, care împreună cu cineva face niște benzi desenate simpatice. Și o prietenă care și-a făcut un costum ca al celui de-al șaselea doctor din Doctor Who.
În ultima vreme n-am prea stat să mă uit ce mai fac grupurile de artiști pe care le știu, dar am găsit câteva chestii.
Uneori (odată la vreo lună, sau dau, sau trei) când mă plictisesc încep să mă uit la case de vânzare/închiriat din diverse orașe. Intru pe site-uri de imobiliare, dau prețul descrescător și fac ceea ce s-ar putea numi „documentare” – dacă aș avea vreodată chef să scriu chestii despre oameni bogați și casele lor. În lipsa unei astfel de dorințe, recunosc că am hobby-uri ciudate. Unii se uită la mașini, eu mă uit la case. În fine.
Biblioteca Britanică a anunțat că a postat peste un milion de imagini pe Flickr, care pot fi utilizate oricum, de oricine, pentru că imaginile sunt luate din cărți vechi, ieșite din copyright. Bine, ei ar vrea să se facă studii și toate cele, dar… e la latitudinea oricui.
Bănuiesc că nu sunt singura căreia îi place să se uite la poze mișto, la picturi mișto, la desene mișto șamd.
Au ajuns și pe calculatorul meu niște poze pe care mi le-a făcut mătușă-mea în Istanbul. Din păcate sunt mișcate, că nu prea era lumină în interior.