Caragialesc

Știți deja cum sunt, trag cu urechea la conversațiile altora și le zic mai departe pe alea la care râd cu lacrimi. Jur că nu le inventez – doar le parafrazez.

Tipul: Stai să vezi ce zi am avut, n-o să-ți vină să crezi. A zis unul că o să se ducă să zică de mine și de niște prieteni că am făcut niște chestii…

Ascultătorul: Ce chestii?

Tipul: Eh, n-a zis. Sau dac-o fi zis, nu mai știu, dar n-are a face. Dar mai mult decât atât, câțiva dintre prietenii mei de care spunea nici măcar nu erau implicați!

Ascultătorul: Păi nu ziceai că nu știi despre ce-i vorba? În ce să fie implicați?

Tipul: A, e drept, nu știu despre ce-i vorba, dar omul s-a supărat oricum. Însă ăștia de care-ți spuneam nici nu erau acolo, să zică și ei. Că noi am zis.

Ascultătorul: Ce-ați zis?

Tipul: Nu contează, era o discuție. Dar ideea e că a venit tipa aia…

Ascultătorul: Care tipă?

Tipul: Știi tu care. Ideea e că mi-a zis că dacă nu fac nimic ca să demonstrez că omul greșește, atunci sunt prost.

Ascultătorul: Păi ce greșește? Ce-a zis?

Tipul: Nimic, dar a zis că zice. Ei, dar un lucru e clar din toată treaba asta.

Ascultătorul: …ce?

Tipul:indiferent ce-ar spune ăștia, n-au dreptate. Eu ascult de sfaturi, măi!

Ce spui, bade?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *