Știți deja cum sunt, trag cu urechea la conversațiile altora și le zic mai departe pe alea la care râd cu lacrimi. Jur că nu le inventez – doar le parafrazez. Tipul: Stai să vezi ce zi am avut, n-o să-ți vină să crezi. A zis unul că o să se ducă să zică de mine și de niște prieteni că am făcut niște chestii… Ascultătorul: Ce chestii? Tipul: Eh, n-a zis.

Nisip. Aglomeraţie. Vedete. Pipiţe. Bătrâni. Familii. Cupluri. Mazăre. Telegondolă. Meduze. Restaurante proaste. Muzică dată prea tare. Restaurante bune. Muzică populară. Oameni cu bani. Blănuri de vânzare. Hoteluri ok. Hoteluri mai puţin ok. Midii pane. Răbdări prăjite. Feţe arse de soare. Vederi la fel ca acum 15 ani. Table de şah. I.L. Caragiale avea mai mult har la faza asta. Dar e mai bine decât m-am aşteptat. Şi bate Costineştiul de la x-şpe kilometri.

Am dat o raită pe eMag azi, unde am văzut că au o grămadă de cărți la reduceri. Așa că bag nasul și fac mini-recenzii pentru ce am citit de pe acolo (până unde am răbdare). Minunata lume nouă – Aldous Huxley. O carte superbă. Într-un viitor foarte tehnologizat și bine gândit la punct, toată lumea e super-fericită. Au roluri în societate care le-au fost date de mici, droguri, fericire, fericire, fericire, sex și control mental.