Rogue One, cu spoilere

În general îmi plac tragediile sau elementele tragice în povești. E ceva măreț și memorabil în ideea de erou care se confruntă cu forțe extraordinare și eșuează într-un mod care pare și evitabil, și inevitabil în același timp. Ok, poate că nu m-aș duce prea curând să văd „Eumenidele” lui Eschil sau „Hamlet”, dar ceva ca The Sandman? Sigur.

Însă mi-ar fi destul de greu să spun că Rogue One e o tragedie, pentru că deși (***spoiler***) toată lumea din film are o trăsătură de caracter aducătoare de moarte, aceea pare să fie prostia, care nu prea îmi inspiră sentimente mărețe și o tristețe existențială.

Am auzit că ar fi vorba de un film pentru copii, deci ar trebui să-l judec prin prisma asta și să-l compar cu alte filme pentru copii. Pentru că lumea are impresia că copiii sunt tembeli și n-au profunzime, o să vă spun că unul dintre filmele mele preferate de când eram mică era The Lion King, Regele Leu.

E un film cu personaje bine conturate, în care e foarte clar cine și ce vrea. Mufasa vrea să domnească, Scar vrea și el să domnească, Simba vrea să fie lăsat în pace și să trăiască viața vesel, hienele vor de mâncare. E clar și cine sunt toți: Mufasa e bun, dar un pic mândru și nu foarte inteligent; Scar e foarte inteligent, dar nu și foarte moral etc.

Știu lucrurile astea deși n-am mai văzut filmul de ani de zile. La Rogue One nu știu exact cine și ce vrea, deși am văzut filmul ieri și mă uit acum pe Wikipedia.

În principiu, știu că Imperiul vrea să conducă Galaxia și că Rebelii vor ca Imperiul să nu conducă Galaxia. Până aici e clar. De aici încolo e mai greu.

În primul rând, Rebelii sunt lipsiți de scrupule, cam nasoi și nu pot planifica nimic nici să-i bați. Pe la începutul filmului, chestia asta se reflectă în faptul că Rebelul Cassian își dă întâlnire cu un informator grăbit, dar atâta întârzie că aproape ratează întâlnirea. Pe urmă se apucă Imperialiștii să verifice actele tuturor și, pentru că informatorul are încheietura mâinii luxată (sau ceva de genul ăsta) și nu poate să se cațere pe toți pereții ca să fugă, Cassian îl împușcă. 1)Bănuiesc că e un fel de răzbunare contra celor care au insistat că Han Solo a tras primul în filmele originale – Han a tras primul că așa e el, dur, și bănuiește că or să vrea ăia să-l ia prizonier… iar Cassian a tras primul într-un om care tocmai i-a dat o mână de ajutor pentru că așa e el, nașpa.

Pe la sfârșitul filmului, faptul că sunt incapabili să planifice ceva cum trebuie se reflectă în faptul că niște Rebeli care s-au rebelit din Rebeliune se duc să fure niște informații de pe o planetă super-sigură și super-securizată a Imperiului, unde n-ajunge niciodată nici picior de rebel. Treaba merge cam așa:

„Se simt în siguranță pe planeta lor cu un scut impenetrabil! Ne putem preface că suntem de-ai lor ca să-i infiltrăm și să intrăm în turnul cu informațiile secrete!”

„Bun! O să meargă! Și pe urmă?”

„Și pe urmă punem rebelii să atace exteriorul clădirii cu informațiile secrete! Așa vor ști clar că au fost infiltrați! Asta-i va face să intre în alertă, dar să atace în direcția greșită! E un plan EXCELENT, n-are cum să dea greș!”

Imperiul, între timp, și-a creat Steaua Morții și de-abia așteaptă s-o folosească pe orice Rebel care le iese în cale, ceea ce duce probabil la un dialog de felul ăsta la sfârșitul acțiunii – sau cam asta deduc eu din ce am văzut pe ecran:

„Șefu’, o mână de rebeli ne-au atacat planeta super-securizată, super-impenetrabilă! Am aflat din surse misterioase și neprecizate încă că vor să ne fure planurile pentru Steaua Morții! Însă am reușit să-i batem de le-a sunat apa în cap, chit că au apucat deja să le transmită rebelilor din jurul planetei.”

„Ok, distrugeți baza noastră super-securizată și super-impenetrabilă. Să-i fie învățătură de minte să nu se mai lase infiltrată și altă dată!”

„…Dar i-am supus deja pe rebeli…”

„DISTRUGEȚI-O!!”

„…Dar acolo sunt și toate Arhivele Imperiului, unde avem planurile pentru tot felul de chestii importante și…”

„Am înțeles. Atunci trageți la câțiva kilometri distanță, în mare, pentru ca toți cei din bază să nu fie vaporizați instantaneu, ci să vadă cel mai mare tsunami al tuturor timpurilor venind spre ei dinspre epicentrul exploziei.”

În rest, multă lume care se aruncă în brațele morții. Mama personajului principal decide că preferă să moară decât să fugă cu fiica ei în timp ce soțul ei e luat de Imperiu.2)Bănuiesc că asta era ideea – s-a dus să înfrunte o grămadă de soldați de una singură și nici măcar nu i-a atacat de la distanță Un Rebel rebelit din Rebeliune decide să nu mai fugă atunci când vine ditai distrugerea peste el – e ceva gen „N-am nimic, doar n-am chef să mai trăiesc, uite o oportunitate bună de a muri”. E un cuplu de comedie format dintr-un călugăr jedi și un soldat – când călugărul moare, îi ține un discurs soldatului despre cum prietenul lui o să-l poată găsi oriunde e Forța, căci el e una cu ea; în două minute, soldatul se lasă și el ucis. Ai fi zis că măcar încearcă să mai facă ceva cu viața lui, dar nu.

Una peste alta, meh. Un pic plictisitor pe alocuri, cam ilogic dacă te uiți dincolo de suprafața cu explozii și bătăi și încerci să te prinzi ce e în capul oamenilor. Nici măcar nu e vorba de chichițe ascunse. Nu e neapărat un film foarte prost, dar e unul care ar fi putut să fie mai bun.

References   [ + ]

1. Bănuiesc că e un fel de răzbunare contra celor care au insistat că Han Solo a tras primul în filmele originale – Han a tras primul că așa e el, dur, și bănuiește că or să vrea ăia să-l ia prizonier… iar Cassian a tras primul într-un om care tocmai i-a dat o mână de ajutor pentru că așa e el, nașpa.
2. Bănuiesc că asta era ideea – s-a dus să înfrunte o grămadă de soldați de una singură și nici măcar nu i-a atacat de la distanță

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *