„Sir Gawain și cavalerul verde” e o poveste anonimă de la finalul secolului 14, așa că lizibilitatea ei depinde de la traducere la traducere.

E Anul Nou și Arthur stă cu cavalerii lui la masă când apare o namilă de om îmbrăcat în verde și călare pe un cal verde, care le propune un joc: oricine de acolo are voie să-l lovească o dată cu toporul fără ca el să reacționeze, dacă peste un an și o zi îl lasă să întoarcă lovitura.

Cavalerii se hlizesc un pic, dar până la urmă Sir Gawain acceptă jocul și îi taie capul cavalerului verde. După care, cavalerul verde își ia capul, râde, și îi spune să vină să fie lovit peste un an și o zi. Imaginea din lateral reprezintă fix detaliul ăsta.

Evident, Gawain nu e foarte încântat de faptul că o să i se taie capul, dar n-are ce face. Pe la Crăciun se duce să-l caute pe cavalerul verde și găsește un castel al unui nobil care are o nevastă tânără și frumoasă. Ei, nobilul e foarte vesel și îi propune așa: el se duce la vânătoare, Gawain stă în castel și seara fiecare îi dă celuilalt ce a reușit să obțină de-a lungul zilei. Ceea ce e foarte în regulă pentru nobilul Bertilak, dar mai puțin convenabil pentru Gawain, căruia domnița din castel îi face avansuri. Și vorba aia, e un bărbat tânăr, cu foarte puțin timp rămas de trăit până-l vede pe cavalerul verde, care o să-i taie capul.

E o poveste veselă, scrisă în versuri. Evident, în original e cam imposibil de citit, dar am auzit lucruri bune despre traducerea lui Simon Armitage, care e disponibilă în format fizic cu livrare gratuită pe Book Depository sau în format digital pe Amazon. A fost publicată și la noi acum mulți ani sub numele de „Sir Gawain și cavalerul verde”, dar nu mai e disponibilă decât prin anticariate.

---

Vrei să afli mai multe despre „Cartea de azi”? Intră aici.