[11 mar] Cartea de azi: „Numele vântului” de Patrick Rothfuss

Stăteam la un moment dat de vorbă cu fosta șefă despre cărți, când mi-a zis cât de mult îi place Rothfuss.

„Cine?”

„The Name of the Wind.”

„N-am auzit de ea,” am răspuns.

Cum n-ai auzit? E un roman high fantasy super-faimos.”

„Nu le știu nici eu pe toate,” am zis. După care am căutat pe net și am văzut că Rothfuss n-a scris prea mult, că e faimos pentru o singură serie, că seria e o trilogie, că a scris din ea doar două volume și cu al treilea tot întârzie de când întârzie și George R.R. Martin cu următorul volum din „Cântec de gheață și foc”. Iar Rothfuss a vândut zece milioane de exemplare din primele două cărți, ceea ce înseamnă că e foarte ciudat că nu l-am remarcat deloc până nu mi-a zis D. de el.

Întrebându-mă ce s-o fi întâmplat, am căutat cartea și am văzut că a fost tradusă la noi la Rao și aproape orice carte fantasy tradusă cât de cât recent la ei e suptă într-un con de umbră cu o forță atât de mare încât reușește să perturbe și canalele de informare din exterior. Dacă George R.R. Martin ar fi fost tradus la Rao și nu la Nemira, seria TV ar fi fost blocată și acum în iadul pre-producției.

Dar să ne întoarcem la „Numele vântului”, care e o carte excelentă în engleză și complet diferită în română, din câte mi-am dat seama când voiam neapărat s-o cumpăr în traducere și m-am răzgândit.

Kvothe e bine cunoscut pentru că a ucis un rege, după care a dispărut fără urmă. Cel puțin, asta e povestea oficială. De fapt, și-a schimbat numele și ocupația și acum are un han într-un loc uitat de lume, unde așteaptă să moară. Însă e descoperit de Cronicar, căruia îi spune povestea lui de-a lungul a trei zile – fiecare zi e o carte, așa că habar n-avem ce-i spune în a treia zi.

Și povestea lui spune așa: că atunci când era mic, creștea vesel într-o tupă itinerantă, alături de familia lui și de un tip mai în vârstă care s-a alăturat trupei și care se dovedește că poate să-i poruncească vântului. Normal, băiatul devine fascinat de idee de a ști numele vântului și de a-l putea controla și începe să învețe magie. Asta până când familia lui a fost ucisă de niște ființe care ar fi trebuit să fie mitologice. După asta, Kvothe n-are la dispoziție decât inteligența, talentul la muzică și încrederea în sine ca să răzbească în viață – iar idee de a învăța să-i poruncească vântului nu-l părăsește niciodată, așa că vrea să ajungă la universitate, să studieze magia acolo, chiar dacă ar avea nevoie de bani și relații pentru asta.

Povestea e lentă (și lungă), dar e bine scrisă, lumea e mișto și personajele interesante. Nu chiar toată lumea se îndrăgostește de ea la prima vedere, dar cei care o fac, descoperă o nouă serie favorită. După care se alătură corului care întreabă, „Când apare următoarea carte?”

Cartea e disponibilă în format fizic, cu livrare gratuită, pe Book Depository și în format electronic pe Amazon.


Vrei să afli mai multe despre „Cartea de azi”? Intră aici.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.