Referendum, voturi și politică

Zilele astea e imposibil să arunci o piatră în piață fără să lovești pe cineva care vorbește de referendum. Iar pentru că majoritatea bulei mele e ori pro-LGBT, ori anti-BOR, cei mai mulți zic că ar trebui să nu votăm pentru ca referendumul să nu se valideze, așa cum nu s-a validat nici referendumul pentru demiterea lui Băsescu acum câțiva ani.

E o tactică de gherilă. Tabăra mea știe că e în inferioritate numerică, așa că speră să poată câștiga prin trucuri și șiretenie. (Între noi fie vorba, nu sunt foarte sigură că tactica va funcționa; prezența minimă pentru validare e semnificativ mai mică decât la Băsescu, iar în 2014 prezența la vot la alegerile europarlamentare, de care nu ne pasă în mod real, a fost de 32,5%)

Însă confruntarea e ciudată prin natura ei. Votăm dacă vrem ca două persoane de același sex să nu se poată căsători, sau să fie neconstituțional să se căsătorească. Lucrurile vor sta oricum ca până acum, deci bătălia e una pur ideologică.

Tabăra progresistă și cea tradiționalistă își încearcă puterile. Va reuși viziunea nouă și inclusivă să se impună? Sau tradițioalismul va avea ultimul cuvânt? Rămâneți pe aproape ca să vedem rezultatul în prima jumătate a lui octombrie!

…ok, hai să fim serioși. Toți credem deja că bătălia e deja pierdută pentru tabăra celor pro-LGBT. A fost prinsă în defensivă și nu crede în propria ei forță. Singura ei soluție a fost să-și spună sieși că schimbarea asta nu e în regulă și să propună boicotarea referendumului.

De ce e asta o strategie pierzătoare?

1) Drepturile nu sunt date de Dumnezeu sau natură

Faptul că un lucru e bun și moral nu înseamnă că el e evident pentru toți sau că se va înfăptui de la sine putere. Cineva decide care sunt regulile jocului societății, iar acel cineva poate fi un dictator luminat care-și târăște țara înainte (îmi trece prin minte cineva din Turcia), un dictator neluminat care-și târăște țara înapoi (îmi trece prin minte altcineva din Turcia) sau, ca să scurtăm lista de opțiuni și să ne întoarcem la oile noastre, potate fi un grup de reprezentanți ai poporului.

Ultima variantă e aia a noastră. Democrația. Care ne permite nouă ca oameni de rând să avem un aport în deciziile luate la nivel înalt.

Cum avem aportul ăsta? Prin vot și prin puterea de a discuta cu reprezentanții noștri și de a-i trage la răspundere. Dacă stai acasă și doar mormăi în barbă că nu-ți convin lucrurile, nu se întâmplă nimic și părerea ta nu e luată în considerare. Nu ești auzit, nu ești văzut, nu contezi. Iar dacă cei care votează și le cer lucruri reprezentanților au păreri contrare ție, e posibil să se întâmple ce vor ei.

Dacă mâine există o inițiativă cetățenească de a impune o lege prin care toți trebuie să purtăm o bulină roșie pe nas când suntem la muncă, dar stăm acasă și ne spunem doar unii altora că e o idee absolut cretină, s-ar putea să ne trezim peste doi-trei ani că trebuie să ne cumpărăm buline roșii și să le purtăm. De ce? Pentru că nu ne-am opus.

2) Referendumul are loc fie că vrem sau nu

Ziceam că tabăra pro-LGBT, anti-BOR e în defensivă, iar lucrul ăsta e cel mai clar din faptul că s-a ajuns aici și are loc un referendum. CpF a atacat și i-a ieșit mișcarea.

Sunt o grămadă de bani irosiți? Da, dar CpF-ul a impus irosirea lor.

Tabăra mea zice că nu ar trebui niciodată să se pună în discuție drepturile oamenilor și cu atât mai puțin ar trebui votate, dar acum tema asta este pusă pe masă. Nu putem face să nu fi fost pusă, iar faptul că se poate discuta de dreptul la căsătorie e dovedit de faptul că nu poți intra pe Facebook fără să-l discute lumea.

Referendumul va avea loc. El nu mai este teoretic, posibil, incert – este cât se poate de cert și de existent. Dacă ne băgăm capul în nisip, nu înseamnă că el va dispărea. Oricare ar fi rezultatul lui, știm toți că prezența la vot nu e probabil să fie atât de mică încât să li se dea peste nas celor din CpF.

Serios, e cineva aici care crede că prezența la vot va fi sub 1%?

3) Rezultatele probabile tind să fie nefavorabile

Există mai multe rezultate posibile:

  1. Prezență insuficientă, voturi majoritar pentru schimbarea Constituției.
  2. Prezență insuficientă, voturi majoritar împotriva schimbării Constituției.
  3. Prezență suficientă, voturi majoritar pentru schimbarea Constituției.
  4. Prezență suficientă, voturi majoritar împotriva schimbării Constituției.
  5. Prezență pe la 1% sau sub, demonstrând că totul a fost un mare fâs.

Cred că toți suntem de acord că variantele 1 și 3 sunt cele mai probabile. 2, 4 și 5 sunt cele mai favorabile celor care boicotează – oricare din ele ar fi un succes.

În cazul 3, cei care boicotează referendumul pierd clar – pierd și bătălia de acum, dar pierd și războiul mai larg. Ajung să pară mărunți și insignifianți, pentru că sunt ușor confundabili cu apaticii care nu votează din principiu.

În cazul 1, cel la care speră cei care boicotează referendumul, se ajunge la un impas, pentru că cifrele sunt de partea unora și rezultatul e de partea celorlalți. Și bănuiesc că cei care au pornit referendumul au și alte planuri și vor profita de influxul de capital – „25% din țară e cu noi, iar restul tac” e o afirmație foarte puternică pentru ei.

4) Strategia de viitor

Până acum, strategia taberei anti-CpF e cu un pas în fața statului pe loc – CpF merge la toată lumea (și mie mi-au bătut la ușă când au strâns semnăturile, gata să mă lămurescă că e „pentru familie”). Tabăra cealaltă merge pe net și-și vorbește singură.

Dorin zice de ceva vreme că trebuie mers și vorbit și cu cei de la țară, cu tabăra adversă – nu neapărat de referendumul ăsta, dar în general, când e vorba de opțiuni politice, de PSD vs. USR, de chestii de-astea.

Mai demult credeam că e el super-optimist și un pic naiv dacă își imaginează că poți merge la oameni care își vând votul pe făină și ulei ca să-i convingi de părerile tale, dar mi-am dat seama că nu e vorba de optimism. E o viziune destul de sumbră: nu există altă caleDacă-i convingi doar pe cei care-s de aceeași părere cu tine, n-ai făcut mare brânză. S-ar putea să nu reușești să convingi multă lume, dar dacă nu încerci, pierzi din start.

Pentru că, după cum ziceam la punctul 1), ce e clar, moral și bun pentru unii poate nu e la fel de evident pentru alții. Și nu te poți aștepta să-ți pice o societate mai bună în poală când politicienii sunt aleși pe vot popular, dar nu comunici cu majoritatea populației.

Iar lipsa asta de discuție nu se vede doar acum – se vede des, la alegeri de toate felurile, la diferențe de mentalități. Nu că aș avea eu personal vreo soluție – la naiba, e un motiv pentru care nu vreau să mă bag în politică – dar nu pot să nu remarc că cei care au păreri asemănătoare cu ale mele au o strategie destul de limitată.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.