Răspunsuri ocazionale la întrebări rare (2020)

Mă tot ciocnesc de diverse lucruri și mi-am dat seama că prefer să dau câteva răspunsuri scurte într-o postare decât să dau răspunsuri pe larg în comentarii sau discuții.

Tehnic vorbind, ăsta ar fi un articol de „Întrebări frecvente”, dar hai să fim serioși. Nu sunt atât de frecvente întrebările pe aici.

Pe categorii:

Traduceri

În ce privește autorizația de traducător și ANAF-ul, cum pot să…?

La un moment dat am scris articolul ăsta și m-am trezit cu o grămadă de întrebări despre hârțogăraie și traduceri. Înțeleg că e greu să navighezi birocrația, dar dacă ai probleme legate de documente oficiale, cel mai bine e să întrebi instituțiile care le eliberează sau le cer. 

Instituțiile sunt mult mai în măsură să-ți ofere lămuriri despre proceduri și autorizație decât sunt eu – și au informațiile mai la zi.

E valabil pentru orice are legătură cu statul. Întreabă-i pe ei. Dacă ai impresia că oamenii vorbesc prostii, cere-le răspunsul în scris. Atunci, dacă ți-au zis ceva greșit, problema ta devine problema lor.

Vreau să devin traducător, poți să-mi dai de lucru?

Nu. Traducerile sunt un domeniu complex și foarte mulți au impresia că ar putea traduce foarte bine, când adevărul e că ar face o treabă foarte proastă.

Eu nu sunt agenție și nu am niciun motiv să-ți testez nivelul sau să te îndrum – sunt binevoitoare, dar nu atât de binevoitoare încât să muncesc gratis pentru necunoscuții de pe net. Dacă recomand pe cineva pentru un proiect, recomand ori pe cineva cu care am lucrat, ori pe cineva pe care-l știu din cercuri profesioniste și care pare de încredere.

Apoi, probabil clientul va testa persoana.

Vreau să devin traducător, ce sfaturi îmi dai?

  1. Învață să scrii cu diacritice. Nu pot să subliniez chestia asta destul. Învață să scrii cu diacritice.
  2. Corectează-ți traducerile înainte să le trimiți. E valabil și la teste. Nu pot să-ți spun câți potențiali traducători am picat la teste (corectate pentru agenții) pentru greșeli de tipar și de punctuație.
  3. Folosește dicționare. Nu doar bilingve, ci și explicative. Dacă orice expresie pare dubioasă,, caut-o pe net.
  4. Fă cercetare. Dacă ți se spune că ceva e „screen printed”, vezi dacă imprimarea prin serigrafie e același lucru. Și lămurește-te cum funcționează, până nu povestești de imprimare prin serigrafie cu laser.
  5. Dacă vrei să traduci aplicații sau jocuri, învață cum arată și ce face codul (orice limbaj) și cum arată tag-urile (html). Dacă traduci „Offer expires in {2} day(s)” cu „Oferta expiră în două zile”, o să fii zburat repede din zonă.

Feminism & LGBTQ

Hei Roxana, ce părere au femeile despre chestia asta care mă interesează pe mine?

Nu știu, stai să mă conectez la nava-mamă, unde ne ținem creierul comun. Bbzzzz. Bzzzz. Stai. Deci. Părerea femeilor este că vor cu adevărat o cafea, sunt alergice la flori, consideră că Leo di Caprio e urât și se întreabă unde și-au pus cartea aia pe care o aveau în mână acum 5 minute.

Asta este experiența mea, deci se aplică tuturor femeilor.

Ce părere ai de cât de extremist a ajuns feminismul în ultima vreme?

Da, uite care-i faza. Nu sunt prin cercuri de activiști și mi-e prea lene ca să mă interesez care sunt tipurile de feminism de azi, cu ce se ocupă și cine face parte din ele. Am auzit fugitiv de chestii gen TERF și SWERF, care par dubioase, dar nu mă întreba care e faza cu ideologia lor per ansamblu.

În ce privește extremismul, văd o grămadă de cretini în toate domeniile, care devin din ce în ce mai vocali. De cele mai multe ori, comentează pe baza unor articole din diverse publicații, care au ajuns la ei pe căi necunoscute. Impresia mea e că nici ei nu sunt foarte la curent cu lucrurile pe care le urăsc, dar le urăsc oricum.

Din păcate, asta e lumea în care trăim. Se aruncă cu pietre în stânga și în dreapta pentru că e mai ușor decât să cercetezi un lucru și să-l judeci la rece.

Dacă ai linkuri foarte clare care demonstrează cât de nasoală e situația cu grupul politic opus alui tău, nu mi le da, pentru că nu mă interesează.

Ce părere ai de toată nebunia cu impunerea diversității?

Uneori obosesc să tot aud cuvântul „diversitate”, după care mă duc și mă uit la Shadowhunters pentru că Alec/Magnus e un cuplu grozav.

E multă politică și sunt cretini peste tot (vezi răspunsul anterior), dar mi se pare legitim să existe personaje și reprezentări diverse în ficțiune și nu numai. Cine știe, poate într-o zi or să existe filme în care românii nu sunt nici vampiri, nici hoți/cerșetori/săraci. Pentru că momentan le place la nebunie ăstora din țările civilizate să vorbească despre cât de vai de steaua lor sunt românii.

Ce părere ai de persoanele trans? Ți se pare normal ca un bărbat să-și spună femeie?!

Nu pot să zic că înțeleg persoanele trans, dar nici nu înțeleg de ce sunteți toți așa de mușcați de fund cu feminitatea și masculinitatea. Mi se fâlfâie.

Ar fi culmea să mă ofenseze foarte mult identitatea de gen a altcuiva, când de-abia dacă îmi pasă de a mea. Dacă identitatea ta de gen contează foarte mult pentru tine, pot să respect asta.

Nu ți se pare că femeile din ziua de azi nu mai sunt femei?

Cam pe aceeași direcție, ca în răspunsul de mai sus: te rog, nu-mi băga pe gât chestii despre cum ar trebui să fie femeile și cât de nașpa e că gagicile de azi sunt carieriste. Am fost la MISA, mi s-a acrit. Îmi pasă foarte mult de cărți și de a face o treabă bună în domeniul meu, iar când aud că ar trebui să nu mă mai axez pe lucrurile pe care le iubesc, ci să fiu zglobie, jucăușă, machiată, păpușică, dichisită și să-mi găsesc împlinirea făcând copii, îmi vine să-ți intru în dormitor noaptea, să-ți pun cuțitul la beregată și să te îndemn să-ți regândești credințele.

Dacă tu ți-ai găsit împlinirea în chestiile astea, foarte bine, te susțin. Viața e grea, e bine să găsim lucruri care ne bucură.

Cărți

Ai auzit că JK Rowling a zis…?

Acum ceva timp, JK Rowling a zis, fără nicio legătură cu nimic, că în urmă cu câteva sute de ani vrăjitorii din Hogwarts n-aveau toalete, așa că-și făceau treburile pe unde apucau prin castel și pe urmă curățau prin magie.

Pe lângă faptul că nimeni nu voia să audă asta, mă gândesc la „Harry Potter și Camera Secretelor”. Premisa cărții este că unul dintre fondatorii școlii de magie Hogwarts a închis un vasilisc în beciurile de sub castel, care vasilisc se plimbă prin țevi enorme și atacă elevi. Ca să-l poată învinge, Harry Potter trebuie să vorbească pe limba șerpilor cu un robinet, care deschide o cale secretă spre beci.

Dacă vrăjitorii nu aveau toalete și țevărie în urmă cu câteva sute de ani, înseamnă că au fost adăugate mai recent, ceea ce înseamnă că au dat nas în nas cu vasiliscul… și l-au lăsat acolo, ca să fie un pericol constant pentru toți elevii de la Hogwarts, lucru pe care nu l-au comunicat nici măcar directorului școlii, ca să știe de ce ar putea să-i moară copiii aflați în grijă. Ceea ce e super-dubios.

Dar știm că JK Rowling are obiceiul de a nu gândi lucrurile până la capăt, lucru care se vede uneori și în cărți. Deci nu prea mai pun bază pe ce spune ea. Cărțile sunt cărțile, iar JK Rowling poate vorbi pe lângă ele cât vrea fără să aibă neapărat dreptate.

Sunt foarte sceptică cu privire la ce spune și în materie de Harry Potter – în materie de orice altceva, am încredere în ea cum am încredere în horoscop. Adică deloc.

Un scriitor a zis o chestie relevantă despre cum se duce pe copcă societatea de azi! Ce părere ai?

Scriitorii buni sunt scriitori buni pentru că scriu bine. Dar asta înseamnă că sunt artiști pricepuți, nu că sunt filozofi care au descoperit sensul universului – și nici că sunt oameni buni până în măduva oaselor.

Ca să ajungi foarte bun într-un domeniu, trebuie să fii foarte bun în acel domeniu, nu în toate domeniile. Iar faptul că ești bun într-un loc nu înseamnă că ești bun în altul. De-aia, de exemplu, nu vă învăț eu cum să programați. Și nici cum să vă creșteți copiii.

Nu e bine să punem pe nimeni pe pedestal, pentru că vom fi dezamăgiți.

Crezi că cartea mea s-ar vinde bine în străinătate?

Nu știu. Poate ar fi bine să întrebi un agent literar din străinătate. Sau pe cineva care lucrează la o editură din străinătate.

Cărți de dezvoltare personală! Cărți care explică lumea! Stoicism! Cum să fii mai productiv!

Lol.

Am în familie o șefă de meserie, care a lucrat ca CEO care a lucrat la ditamai companiile. Am văzut-o citind rapoarte. Am văzut-o citind tot felul de hârtii de firmă. Dar în ce privește cărțile, când are timp (rar), știu foarte clar că citește John Grisham și că o distrează și cărțile fantasy.

La un moment dat, a fost invitată la televizor și i s-a cerut să vorbească despre cartea ei favorită. Când să plece de-acasă, am văzut că avea o carte de business în mână.

„Nu Cazul Pelican?” am întrebat eu.

„Nu, se așteaptă la așa ceva.”

Și s-a dus și a vorbit la TV despre o carte pe care probabil că a citit-o (cândva), dar care nu avea neapărat legătură cu succesul ei sau cu ce îi place să citească în timpul liber.

Cărțile care ne învață cum să devenim versiuni „mai bune” ale noastre au cel mai des ca scop vânzările. Ele vin și dau sfaturi generale, imposibil de urmat, sau care nu prea ajută sau nu se aplică, dar principalul lor obiect de activitate este stârnirea entuziasmului, pe baza viselor despre cum am vrea să arate viața noastră. Cine e entuziast, e fericit un pic și cumpără și alte cărți.

Pe mine nu mă fac fericită, deci n-am de ce să le citesc.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.