Roxana-Mălina Chirilă

Grămada de cărți (01.05.2024)

O nouă lună, o nouă tură de cărți. Și pentru că vreau să mai fac curat în bibliotecă, am trecut prin volume ca focul prin hârtie. (Ok, nu chiar, dar nici foarte departe n-am fost.)

Fine Gråbøl - „What Kingdom”

O carte primită gratuit de pe NetGalley în schimbul unei recenzii cinstite. Din păcate, recenzia mea cinstită e că nu prea știu ce să zic de cartea asta. E ciudată, poetică și aluzivă. Atmosfera e totul.

O tipă e internată într-o instituție psihiatrică alături de alți tineri cu probleme care sunt învățați să trăiască pe propriile picioare. Există o iluzie de libertate și de respect acolo, dar doar o iluzie - ușile încuiate pe dinăuntru de pacienți pot fi oricând descuiate de personal, iar pacienții sunt încurajați să-și expună complet și cele mai mici secrete, dar fără a avea parte de deschidere din partea celor cărora le împărtășesc totul.

Aflăm prea puține despre cei implicați, pe care-i întrezărim doar parțial. Ce se întâmplă acolo începe să pară oprimant - dar nu e niciodată foarte clar de ce.

Dragoș Iliescu - „Testarea standardizată în educație”

Am menționat deja într-un articol mai larg că „Testarea standardizată în educație” e o carte excelentă din mai multe motive și că merită citită și de oameni care nu fac neapărat parte din sistemul de educație. N-o să mă repet, mergeți și citiți articolul respectiv.

Mò Xiāng Tóng Xiù - „Grandmaster of Demonic Cultivation, Vol. 2”

Seria asta mi-a făcut luna aprilie mai veselă. Poate la un moment dat o să mă uit și la „The Untamed”, serialul bazat pe ea, dar deocamdată mă bucur de romane, pentru că uneori ai nevoie de oameni care zboară pe săbii, se bat cu morți-vii și cu monștri, scuipă sânge și descoperă că dragostea e la doar un pas distanță de a te băga în pușcărie în China, cum se zvonește că a pățit autoarea.

În volumul 2, poveștile horror și bătăile magice continuă. Un oraș al morților încețoșat și plin de fantome e bântuit și de un asasin straniu, o fantomă prietenoasă transmite povești din trecut despre un psihopat, un mort extrem de furios dezvăluie pe cine are pică în flashbackuri pentru care n-a obținut consimțământul participantului, iar un număr mare de personaje descoperă că eroul nostru este marele necromant, răul absolut, cel mai nașpa individ de pe pământ - acum revenit din morți! (Unde ar vrea să-l trimită înapoi.)

Distractiv!

Cristina Chira - „Raluca nu s-a culcat niciodată cu Tudor”

O colecție de povestiri scurte, unele mai bune, altele mai slabe. Cristina Chira e capabilă de subtilitate în anumite povestiri (precum cea titulară), dar alteori ceva nu se leagă și personajele nu prea răzbat clar din pagini, iar poveștile ajung să fie fără cap și fără coadă. În plus, e ciudat că alege să creeze o serie de personaje foarte similare, toate foste studente la arhitectură devenite barmanițe. Pentru că au nume diferite, dar nu și alte diferențe notabile între ele, par să fie aceeași persoană cu măști diferite (și ar putea fi chiar inspirate din viața autoarei). O altă ciudățenie e apariția unei povestiri SF la final; dar e un SF cu influențe din zona simbolică/înalt-literară, care încheie volumul într-o cheie nostalgică, deci poate că-și are sensul.

Nu sunt neapărat convinsă de scriitura Cristinei Chira, dar sunt curioasă ce va mai scoate în viitor.

Osamu Dazai - „Școlărița”

O nuvelă despre o școlăriță din Japonia, publicată în 1939. Povestea e spusă ca un monolog din perspectiva unei școlărițe nenumite și e un amestec de fantezie, critică socială, porniri meschine, auto-analiză și dorința de a se dărui celorlalți. Cred că depinde de persoană dacă monologul ei reușește să convingă sau nu, dar pentru mine a fost genul de carte de la care aveam speranțe mari, dar care nu s-au împlinit. Poate doar m-a prins în momentul greșit, sau poate că nu empatizez cu genul acela de adolescentă. Cine știe? Nuvela a câștigat și un premiu la vremea ei, deci unor critici sigur le-a plăcut mult.

Rachel Ignotofsky - „Femei în știință. 50 de femei temerare care au schimbat lumea”

Femeile nu au fost mereu foarte apreciate ca oameni de știință, iar Rachel Ignotofsky continuă tradiția.

Volumul cuprinde 50 de mini-biografii ale unor femei care au făcut descoperiri, dar descoperirile nu sunt explicate pe înțelesul copiilor cărora probabil că li se adresează volumul. Cu câte o singură pagină de biografie pentru fiecare femeie, nu e de mirare că viețile lor sunt rezumate puternic, iar știința nu e explicată în detaliu. Totuși, Rachel Ignotofsky nu pare să fi înțeles nici ea prea bine ce făceau femeile respective, deci majoritatea comentariilor sunt înflorituri în care își dă cu părerea despre starea de spirit a persoanelor implicate sau se plânge că femeile respective au fost trecute cu vederea în domeniile lor. Rezultatul nu e un triumf feminin în știință, ci o impresie neplăcută că meritele lor au fost minimalizate iar, dar de data asta în favoarea unui mesaj „motivațional”.

Se putea mult mai mult, părerea mea. E a 5-a carte abandonată anul ăsta.

Danielle Steel - „Dangerous Games”

Am vrut să văd cum scrie Danielle Steel, această autoare faimoasă de romane de dragoste. Bănuiesc că am pus mâna pe volumul greșit, pentru că „Dangerous Games” e un roman groaznic de slab, mai ales stilistic.

Steel nu ne spune poveștile de viață ale personajelor, ci le rezumă. Dar ca nu cumva să scrie un roman prea scurt, repetă rezumatele. Povestea s-ar putea să nu fie rea - e un amestec de thriller și o poveste de dragoste. Alix e o reporteriță neînfricată care călătorește prin întreaga lume alături de cameramanul ei fost-militar, transmițând de la fața locului războaie, răzmerițe și dezastre; acum e pusă să investigheze ceva mișmașuri politice. Sunt sigură că se poate scoate ceva din povestea asta, dar în ce mă privește, cel mai bine ar fi fost să se scoată umplutura.

Am abandonat cartea pe la 20% - al 6-lea abandon din 2024. Sunt mândră de mine că învăț să izbesc volumele de perete când e cazul.

Cătălin Borangic, Marius Marcu - „Cu Dacia printre daci mergând”

Am citit doar o treime din volum, dar de data asta nu e vina autorilor, ci a mea. Sunt insuficient de interesată de subiect, iar cartea mi-a picat în mână doar întâmplător. (Cărți abandonate: 7/10)

„Cu Dacia printre daci mergând” e o carte despre dacopatie/dacomanie, scrisă de oameni care chiar sunt în temă și cu dacii, și cu dacomanii. Este, cu alte cuvinte, ce n-a putut fi „Dacopatia” lui Dan Alexe, dacă Dan Alexe ar fi vrut să scrie doar despre dacopați și dacă ar fi știut istorie antică mai bine.

Volumul e o culegere de eseuri și articole. Se deschide cu un articol științific despre istoria dacopatiei în România (interesant) și continuă cu un alt articol despre diferitele versiuni și istoria jocului „Dacii și romanii”, care a fost (se pare) la mare modă în comunism. Urmează multe alte articole mai informale (cel puțin din partea lui Borangic), în care abordează diverse teme dacopate și diverse dezinformări și proaste informări cu privire la daci. La un moment dat discută inclusiv despre lecțiile despre din manualele școlare.

E un volum pe care l-aș recomanda cu drag tuturor celor interesați de subiect, pentru că merită.

Diana Ferguson - „Ring-a-Ring o’Roses: The Origins and Meanings of Old Rhymes”

Un scurt volum introductiv despre versurile populare pentru copii din zona anglofonă (cu precădere Anglia, cu trimiteri către SUA/Scoția). Cum e și de așteptat, e greu să descoperi o istorie clară a unor versuri populare. Ce nu se scrie, dispare în timp; dar oameni hotărâți sunt gata să facă multe ca să descopere trecutul.

Aflăm, deci, de culegeri vechi de versuri pentru copii, dar și de modul în care se pot deduce perioadele în care au fost create anumite versuri, pe baza istoriei pronunției (există cuvinte care au rimat în trecut, dar nu mai rimează azi). În plus, Diana Ferguson ne împărtășește teorii despre originea versurilor și cum au fost ele interpretate în timp, deseori explicând de ce unele dintre origini sunt invenții târzii, care nu prea au legătură cu realitatea.

Tom Taylor - „Injustice: Gods Among Us, Vol. 1”

Hei, mai țineți minte filmul ăla Marvel, „Civil War”? „Injustice: Gods Among Us” e cam același lucru, dar în universul DC. Superman și Batman intră în conflict, iar supereroii se împart în două tabere și se caftesc unii pe alții.

Evenimentul declanșator e că Joker se satură să se tot ia la harță cu Batman, care-l învinge la fiecare pas… așa că o omoară pe Lois Lane, iubita lui Superman, care era și însărcinată. Superman o ia razna și decide că s-a săturat de răufăcători și de drepturile lor. E timpul să încheie toate conflictele din lume și să pedepsească pe oricine îndrăznește să facă rău. Astfel, argumentează el, niciun nevinovat nu va mai suferi vreodată. Evident, asta înseamnă că își impune propria dictatură, iar Batman înțelege din prima că treaba asta e o Mare Problemă.

Are mai multă logică decât filmul Batman vs. Superman, dar are și mai multe probleme decât filmul respectiv. Așa cum ne-au obișnuit marile companii americane producătoare de benzi desenate, volumul e o îmbulzeală de supereroi cu o poveste deopotrivă prea lungă și prea grăbită, plină de tot felul de conflicte mărunte, dar explozive, care probabil nu vor mai avea relevanță peste câteva numere.

Guillermo del Toro, Cornelia Funke - „Labirintul lui Pan: Labirintul faunului”

O carte pentru copii scrisă pe baza unui film. Cornelia Funke e o scriitoare cunoscută deja pentru titluri precum „Inimă de cerneală”, deci aveam speranța că și cartea asta va fi ok. Speranțele mi-au fost îndeplinite, dar nu depășite.

Cartea e din 2019, dar acțiunea se petrece în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, într-o moară din mijlocul pădurii. Mama Ofeliei s-a căsătorit cu un fascist, căpitanul Vidal, care vânează rezistența locală prin pădure. Vidal e un om rău până în măduva oaselor, căruia nu-i pasă de noua lui soție decât în măsura în care a lăsat-o însărcinată și speră să aibă un fiu. Ofelia îl urăște pe noul ei tată vitreg, dar are probleme mai mari. E vizitată de zâne și află că e fiica pierdută a regelui din tărâmul subteran și trebuie să se întoarcă acasă acasă. Dar ca să ajungă, trebuie să îndeplinească trei misiuni: să obțină o cheie din pântecul unei broaște, să recupereze un pumnal din camera de ospăț a unui monstru mâncător de copii… și să sacrifice pe cineva.

Din păcate, planul istoric e insuficient dezvoltat, iar planul magic nu se îmbină prea tare cu cel real. Povestea e ok, dar nu foarte memorabilă. Poate dacă vezi filmul e mai interesant.

beautifulduckweed - „The Tsar’s Indecent Hot Sauerkraut Wrestling Ring”

O carte citită pentru clubul de carte online al Ghandei. Într-o Rusie dintr-un univers paralel, viața lui Ivan este dată peste cap de o serie de evenimente nefericite. E un an greu și culturile nu prea cresc. Porcul dă iama în vodcă și moare. Oamenii țarului vin să confiște toate verzele pentru competițiile de lupte corp la corp în sauerkraut iute susținute în numele țarului. Mama lui moare otrăvită. Tatăl lui moare și el. Viața e urâtă.

Dar cu ajutorul unui mistic misterios care trăiește pe munte și dovedind un talent nativ supranatural la sportul național rusesc de lupte corp la corp în sauerkraut iute, Ivan ajunge în capitală, unde găsește dragostea, dar își întâlnește și destinul sub forma unei confruntări cu țarul verde nemuritor care a suspus de unul singur Rusia în vechime.

O carte excelentă, cu o premisă parțial bazată pe basmele rusești, parțial bazată pe nebunie, „The Tsar’s Indecent Hot Sauerkraut Wrestling Ring” e povestea de care nu știai că ai nevoie și e disponibilă online gratuit.

Neil Gaiman - „Batman: Whatever Happened to the Caped Crusader?”

O colecție de povestiri scrise de Neil Gaiman de-a lungul timpului pentru seria „Batman”.

În prima povestire, Batman e pe moarte și își halucinează propria înmormântare, la care au venit toți prietenii și dușmanii lui. Fiecare are o poveste de zis. În fiecare poveste, Batman e altfel, duce o altă viață și are o altă moarte. Cu toate astea, spiritul lui Batman e mereu același, iar mitul care se naște e mai măreț decât ar putea fi vreodată un simplu om. (Nu cred că tema asta va surprinde vreun fan al lui Gaiman.)

Celelalte povestiri nu au legătură cu asta și nici unele cu altele. Batman și Joker sunt actori de benzi desenate, își repetă împreună replicile și fac bani de pe urma popularității cât să-și plătească facturile. Poison Ivy e luată în considerare pentru Suicide Squad și îl seduce pe cel care a venit s-o evalueze, care nu mai reușește niciodată să și-o scoată din minte. Câțiva jurnaliști investighează răufăcătorii din Gotham dintr-o perspectivă mai umană, descoperind până la final că e o idee proastă.

Un volum decent, una peste alta, dar nu neapărat genial.

Hiroshi Sakurazaka, adaptare Nick Mamatas - „All You Need Is Kill”

O adaptare sub formă de benzi desenate a unui roman japonez militar. Un soldat e prins într-o buclă temporală în care, în fiecare zi, e ucis seara de extratereștri. Pentru că are la dispoziție timp infinit, învață să lupte excepțional de bine - și descoperă că nu e singurul prins în buclă.

O poveste SF militară spusă cam pe repede înainte. Ideile nu sunt rele, dar realizarea lasă de dorit.

Mò Xiāng Tóng Xiù - „Grandmaster of Demonic Cultivation, Vol. 3”

După cum ziceam, seria asta îmi face luna mai bună. Aventură, magie, umor, bătăi, ce poți să vrei mai mult când ai de gând să te distrezi?

Volumul 3 e despre trecut: confruntări spectaculoase, un război cu cel mai groaznic clan posibil… și descoperim și de ce toată lumea îl vede pe protagonist ca pe un om groaznic. (Spoiler: pentru că e. Un pic.)


Distribuie: | Mastodon | Facebook |

Comentarii: e-mail | facebook |