Îi răspund aici lui Dorin Lazăr, care scria de curând despre Reductio ad Huidum: acel fenomen din presa/mentalitatea românească în care diverse dosare sunt judecate de opinia publică în raport cu cazul lui Huidu.

Am o cunoștință pe net (nickname: Draco) care și-a postat odată soundtrackul pe care scria la diverse povestiri. Cred că e „albumul” pe care îl ascult cel mai des. Și a sosit momentul să-l dau și altora:

Am fost odată într-o relație. Una serioasă. De câțiva ani. Care s-a terminat cu diverse persoane oferindu-mi nu un umăr pe care să plâng, ci sfaturi gen „Du-te la poliție” sau „Poate ar trebui să te muți”. Dar îmi știam marfa și știam că deși individul ajunsese ciudățel, nu era cazul să-mi caut pază și protecție, ci doar să-i dau papucii și să-mi văd de treaba mea.