Roxana-Mălina Chirilă

Uncategorized

Jocurile pe calculator II: despre artă și istoria disprețului

[][1]Testamentul lui Sherlock Holmes. Dezbatere: pot fi jocurile pe calculator considerate artă? N-am inventat-o eu. Există două curente de gândire, care spun așa: 1. da; 2. nu, dar conțin elemente artistice (muzică, artă vizuală). Unii ar merge suficient de departe cu raționamentul ăsta încât să spună că, dacă jocurile pe calculator nu sunt artă, sunt doar pierdere de vreme și ne mănâncă timpul în care am putea să ne culturalizăm (vezi comentarille legate de Roger Ebert, Michael Samyn și Auriea Harvey din articolul de pe wiki).

Jocurile pe calculator, sau corupătorul de minori și de majori

[][1]Alice: Madness Returns ~~”Trebuie făcute sacrificii.” „Cei care zic asta vor de obicei să spună că trebuie făcute de alții.”~~ La un Google scurt, am găsit două tipuri de articole despre jocuri pe calculator, care să nu fie scrise de jucători: jocurile sunt rele; și jocurile sunt educative, deci utile – când sunt jocuri educative. Eventual mai găsești combinații între cele două tipuri de articol, dar creativitatea autorilor se oprește, insipid, asupra unor probleme care sunt departe de o viziune de ansamblu.

Flight from Hell – the end of season 2

There’s still a bit to go before the last episodes of season 2 of Flight from Hell are available online, but I’ve already sent them out. (which reminds me, a new episode was posted today) For the past few days I felt lost. I’ve written 2 seasons of Flight from Hell – 12 episodes each, so 24 in total. About 3000 words/episode, give or take. About 70-75 thousand words, I think.

Cadouri nedorite

Ieri am primit o cutie de metal în care era un pachet de ceai. Am stat cu ea într-o cafenea din Sf. Gheorghe, am întors-o de pe o parte pe alta, am zis că nu pare rea, am alergat să prind microbuzul, am ajuns în Brașov, și am aruncat-o la gunoi. După care am jucat Borderlands, imaginându-mi că fiecare skag și psycho midget în care trăgeam aveau fața celui care a trimis cutia aia de ceai.

Postarea semi-obligatorie despre bărbatul ideal.

Am observat o chestie pe blogurile scrise de femei: de obicei conțin o postare (sau mai multe) despre bărbatul ideal și iubirea ideală. Citez: Bărbatul potrivit trebuie să vă respecte, să vă înțeleagă, să aibă timp pentru a vă asculta, să aibă timp pentru o plimbare, să vă surprindă cu un trandafir într-o zi normală, să vă sărute fruntea, să vă fie iubit, prieten și frate. (sursa) Știți stilul, da? Dacă nu, vedeți aici două liste, de la alte tipe.

Umberto Eco – Pendulul lui Foucault [recenzie-comentariu]

Tocmai am terminat de citit Pendului lui Foucault, de Umberto Eco (varianta în engleză pare mai bine tradusă). E o carte în care te poți rătăci, în sensul în care te apuci de citit, după care dispari în jungla de detalii și eventual peste vreo lună te descoperă o expediție de arheologi veniți să vadă ce se află sub muntele de cărți. Care munte de cărți? Ăla în care te îngropi când încerci să afli dacă Eco a inventat ceva din ce a zis sau dacă a preluat toate nebuniile pe care le pomenește de la alții și ele chiar există pe bune.

Flight from Hell – episode 3

Episode three – the final free episode – of Flight from Hell is out. Quote: The way he was still touching the maid-clad woman was both disturbing and as eye-catching as erotica written on dirty sheets by a naked writer with a cigarette between his lips and three-dollar whores serving as muses. Warning: There’s a lot of sex-related stuff in this one (sex Hell, duh). And probably disturbing stuff as well (although I’m sure slash fans and fetishists will enjoy it).

Viața ca o boală

Când m-am întors de la mare am descoperit diferența dintre CFR și Regiotrans. Nu e vorba doar de vagoane mai curate și de faptul că-ți iei bilet direct în tren. E vorba de pensionari. La CFR e plin de ei. La Regiotrans n-am zărit. Trenurile CFR sunt locul unde am aflat pentru prima oară că poporul român e bolnav. Dar nu puțin bolnav – bolnav de te miri că a supraviețuit până în ziua de azi.

Din capitolul „citește literatură adevărată!”

Conversație mai veche cu un prieten (parafrazată): el: Ce faci? eu: Căutam ceva fanfic [n.a.: povestire de tip fanfiction] despre un trio. Ceva relație romantică în triunghi, știi? el: O_o eu: *continuă să caute* el: De ce fanfiction? eu: Pentru că nu găsesc chestii publicate de gen, dar printre tagurile de pe Archive of Our Own… el: Nu, nu, voiam să te întreb de ce nu citești și tu ceva normal?

Despre îndoieli demoniace

De prin 2009 încoace, de când MISA vrea cu tot dinadinsul să demonstreze lumii că e sectă, Gregorian Bivolaru a venit cu o nouă idee genială prin care-și convinge cursanții să nu pună la îndoială ce învață la cursul de yoga și spiritualități conexe inițiat de el: îndoielile demoniace. Ce-s alea? se întreabă probabil cititorul neavizat. Cuvintele au sens, dar parcă nu-ți vine să-l crezi. Răspuns: „stări nefaste ale minţii care provoacă în universul nostru lăuntric procese năucitoare de rezonanţă ocultă” (vă zic imediat de unde am luat-o).