Pentru că am scris azi un articol despre cum s-a desfășurat discuția finală de la Etică și Integritate Academică de la UnitBv, mă întreba cineva cum aș organiza eu cursul ăsta.

Sunt în săptămâna de dinainte de sesiune și avem testări diverse. Pe mine m-a pocnit iar insomnia vieții, așa că am reușit să adorm doar după 2 azi noapte, pe urmă m-am trezit la 6:30 ca să vin la 8 la ultimul seminar de analiză matematică, așa că nu pot să vă povestesc exact ce vată am în loc de creier. Norișori de vată. Toată vata. Puf-puf-puf-puf-puf.

Pentru că toată lumea încearcă să taie din costuri și să facă minuni de performanță cu AI, normal că și eu la muncă stau să corectez traduceri făcute cu AI. Și pentru că am auzit foarte multe în vacanța asta despre cât de bine funcționează AI-ul și ce tare a evoluat, hai să vă arăt câteva lucruri din proiectul de azi, ca să vedeți ce frumos merge la mine.

La începutul vacanței de iarnă am intrat pe Voxa (o platformă românească de cărți audio și ebookuri) cu gândul să ascult o carte cât timp făceam diverse prin casă. Nu mai intrasem de o vreme și primul lucru care mi-a sărit în ochi a fost o bară orizontală numită „Zile active”. Zilele active sunt zile în care ai citit sau ascultat cărți timp de cel puțin 10 minute în aplicația lor.

Hei.

Hei, e de rău. E de foarte rău.

În România, legea spune că durata protecției drepturilor de autor este de 70 de ani de la moartea ultimului coautor al unei opere. Astfel, în 2026 intră în domeniul public operele autorilor care au murit în 1955.

Eram curioasă să văd cum arată literatura pentru copii premiată pe la noi și am cumpărat trei cărți cu bulina „premiile Cărturino” pe ele. Prima pe care am citit-o a fost „Oranjeria” de Alexandra Niculescu, de care am aflat puțin mai târziu că e mai atipică. Cel puțin una dintre celelalte două e foarte ok; poate vă povestesc și de celelalte, dar nu acum.

Din motive, se pare că o postare pe care am scris-o la începutul anului despre cum Cristela și Călin Georgescu nu sunt străini de MISA face un pic de vâlvă zilele astea.

Cuvânt înainte: Ayn Rand

Acum un număr de ani am citit „Atlas Shrugged” de Ayn Rand și am refuzat cu desăvârșire să interacționez cu filozofia autoarei, care ar fi cam asta: există oameni de geniu care fac lucruri mărețe; și există oameni de rând care sunt buni doar să execute ordinele. Comunismul greșește pentru că vrea să le dea resurse celor care nu știu ce să facă cu ele doar pentru că le cer, privându-i pe cei competenți de lucrurile necesare ca să facă lumea mai bună.

Au trecut mai bine de două luni de când m-am apucat de facultate din nou, de data asta la Informatică Aplicată la Universitatrea Transilvania din Brașov, și am câteva observații și comparații de făcut.