În România, legea spune că durata protecției drepturilor de autor este de 70 de ani de la moartea ultimului coautor al unei opere. Astfel, în 2026 intră în domeniul public operele autorilor care au murit în 1955.
Eram curioasă să văd cum arată literatura pentru copii premiată pe la noi și am cumpărat trei cărți cu bulina „premiile Cărturino” pe ele. Prima pe care am citit-o a fost „Oranjeria” de Alexandra Niculescu, de care am aflat puțin mai târziu că e mai atipică. Cel puțin una dintre celelalte două e foarte ok; poate vă povestesc și de celelalte, dar nu acum.
Din motive, se pare că o postare pe care am scris-o la începutul anului despre cum Cristela și Călin Georgescu nu sunt străini de MISA face un pic de vâlvă zilele astea.
Acum un număr de ani am citit „Atlas Shrugged” de Ayn Rand și am refuzat cu desăvârșire să interacționez cu filozofia autoarei, care ar fi cam asta: există oameni de geniu care fac lucruri mărețe; și există oameni de rând care sunt buni doar să execute ordinele. Comunismul greșește pentru că vrea să le dea resurse celor care nu știu ce să facă cu ele doar pentru că le cer, privându-i pe cei competenți de lucrurile necesare ca să facă lumea mai bună.
Au trecut mai bine de două luni de când m-am apucat de facultate din nou, de data asta la Informatică Aplicată la Universitatrea Transilvania din Brașov, și am câteva observații și comparații de făcut.
Mă aștept să fiu foarte înjurată pentru articolul ăsta, nu pentru că voi spune niște lucruri nasoale, ci pentru că mulți oameni nu știu să citească.
Hei, știți cum fac Recenzii neautorizate cu Dorin Lazăr și citim împreună cărți românești? Mai știți cum mă interesa să aflu mai multe despre cărțile de doi bani din perioada victoriană a Marii Britanii și am citit un roman și două cărți de non-ficțiune despre asta? Sau cum voiam să știu ce citeau românii la 1800 și am citit vreo 4 cărți despre literatura românească veche? Sau cum fac o a doua facultate pentru că m-am enervat pe niște clienți și acum vreau să învăț programare? Cred că putem spune liniștiți că alegerile mele în viață sunt un pic… extra.
Au fost două săptămâni foarte ocupate, în care am încercat să mă adaptez noului program de la facultate și să-mi și fac proiectele pentru muncă (pentru că nu, n-am renunțat la traduceri de tot).
(Scriu textul la cald, pentru că dacă nu, nu-l mai scriu, și vreau să documentez experiențele astea.)
Ultima grămadă de cărți a fost pe 10 august. E timpul pentru o actualizare cu ce am mai citit de atunci.