Roxana-Mălina Chirilă

biserica

Biserica în vremea pandemiei

Pe măsură ce trece timpul, văd din ce în ce mai multe postări supărate legate de BOR. Unele sunt meme. Altele sunt supărări pe greșeli percepute. Unele chestii sunt chiar legitime. Pe de o parte, se pare că la o biserică din Cluj s-au împărtășit o grămadă de oameni cu aceeași linguriță, lucru complet neindicat când circulă un virus care se ia ușor de la un om la altul, inclusiv prin salivă.

Încă niște conversații cu Linda (rochii masculine, fuste și kilturi)

(de ce nu ni se permite mie și Lindei să stăm prea mult împreună? Poate din cauza ideilor crețe) În urma comentariului cu Ionuț despre Asociația Familiilor, am zis să mai bag un ochi pe careva din site-urile Alianțelor/Asociațiilor Familiilor din România, care au toate ca scop promovarea „familiei puternice, întemeiate prin căsătoria între un bărbat şi o femeie, ca normă validată istoric în societatea umană.” Desigur, eu sunt destul de neîncrezătoare în ce privește „normele validate istoric”, pentru că și „bărbatul trebuie să fie doar puțin mai urât ca dracul/mai înșeală/mai lovește femeia” e o chestie la fel de validată istoric.

Bine e să fii BOR

Stăteam zilele astea și mă gândeam: bă ce bine e să fii cu Biserica Ortodoxă Română. Primești niște bani de la stat, chiar dacă sunt doar pentru 60% din salariile pe care le dai preoților. Tot e mai bine decât în cazul unei afaceri private, mai ales că ești scutit de impozite. După ce iei banii ăștia de la stat, ai parte de donații, pentru că na. Credincioșii vor să dea, că așa e creștinește – am auzit deunăzi de la o Sf.