Biserica în vremea pandemiei

Pe măsură ce trece timpul, văd din ce în ce mai multe postări supărate legate de BOR. Unele sunt meme. Altele sunt supărări pe greșeli percepute. Unele chestii sunt chiar legitime.

Pe de o parte, se pare că la o biserică din Cluj s-au împărtășit o grămadă de oameni cu aceeași linguriță, lucru complet neindicat când circulă un virus care se ia ușor de la un om la altul, inclusiv prin salivă.

La polul opus, avem de-astea:

Și, undeva la mijloc, avem și asta:

Eu, una, nu prea-i am la inimă pe cei de la BOR, măcar pentru că religia e obligatorie în școală și mi-a displăcut mereu materia aia. Și pentru că am fost duși să vedem un film grafic și manipulator despre avorturi ca să ne convingă că suntem păcătoși dacă acceptăm așa ceva. Și din o grămadă de alte motive.

Nu sunt nici de acord cu toate pomenile date de la stat pentru catedrală, la fel cum nu sunt nici cu cele date pentru o grămadă de festivaluri cu muzică folclorică, pentru concursuri cu cel mai frumos balcon și tot felul de alte prostii. (Deși măcar catedrala aia e o chestie tangibilă.)

Dar, ca de obicei, cred că dacă cineva e ticălos, merită judecat după propriile ticăloșii, ceea ce din păcate înseamnă că ajung în neplăcuta postură de a le lua apărarea ăstora din BOR.

Hai să vedem.

BOR suferă de două probleme cronice care nu țin de instituție în sine:

  1. Se confundă BOR cu preoții și cu masa credincioșilor. Și creștinismul e prost înțeles în general.
  2. Mass media nu are BOR la inimă, ceea ce se vede din titluri și citate.

1. Creștinismul, preoții și superstițiile

Creștinismul are o lungă tradiție, din care doar o parte ține cu adevărat de dogme și o altă parte ține de superstiții. Cum tot citesc diverse cărți, nu pot să nu constat că se întâmplă uneori ca mai-marii bisericii să tragă hăis, iar credincioșii să tragă cea în privința obiceiurilor. Apar erezii și practici ciudate care nu vin de la vârf.

De exemplu, citeam de curând o carte de la începutul secolului 20, „Cărțile populare în istoria literaturii române” de Nicolae Cartojan. E povestită acolo legenda Sfântului Sisinie, care spune că Satana a furat un copil, iar Sisinie se duce să-l salveze pe copil. Îl prinde Satana, îl bate cu 82 de buzdugane de fier și-l face să-și spună toate numele, iar pe urmă îl pune să promită să nu mai vină niciodată unde i se zic numele.

Numele Satanei din legendă au ajuns apoi să fie folosite de credincioși pentru a alunga diavolul – dar asta în ciuda Bisericii. La scară largă, Sinodul al Cincilea a interzis practicile ca asta. La noi în țară, legenda a ajuns mult mai târziu și a fost tipărită și foarte populară în ciuda faptului că Biserica a încercat să pună punct practicii.

Cât anume din ce fac credincioșii e încurajat de Biserică, și cât fac de capul lor? Pentru că nu e totul o apă și un pământ.

Pe urmă, în ce privește preoții, nu toți sunt exemple excepționale de profesionalism și inteligență. Nu cred că s-a inventat încă meseria care să nu aibă tâmpiții ei. Oamenii ăia au făcut o facultate, au învățat mai mult sau mai puțin și nu sunt imuni la superstiții din popor și la tot felul de alte influențe.

În ce privește BOR-ul, contează și poziția oficială, dar și ce reușesc să impună.

Adică, pe larg, problema e mai complexă decât pare la prima vedere.

2. Ce raportează media

Ziarele și știrile, mai ales cele din țara noastră, merită privite cu un dram de scepticism. Pentru că duc o lipsă crasă de profesionalism. Jurnaliștii sunt deseori puternic limitați – uneori ratează subiectul cu grație, după cum spuneam acum câțiva ani, când văzusem aceeași știre la Digi și la BBC. La Digi, știrea era că președintele Franței, Macron a fost aplaudat de Congresul american. La BBC, știrea era că Macron a discutat cu Trump despre un acord climateric și unul nuclear.

Deci, când se confruntă cu o știre de importanță globală, canalele noastre de informare spun că președintele Franței a ieșit pe scenă, a vorbit (nu contează despre ce) și a fost aplaudat. Poate a fost actor și juca în Monoloagele Președintelui. Sau poate că a făcut ca o focă la circ și a ținut o minge pe cap în echilibru. Cam ăsta e nivelul.

Așa și cu știrile despre BOR.

Am căutat declarația purtătorului de cuvânt BOR, ca să văd ce mai zicea, în afară de faptul că virusul care nu se ia prin rugăciune. A fost imposibil, pentru că partea aia e repetată de toate știrile, fără context și cu titluri bombastice. Am găsit doar o variantă mai lungă a acelui citat:

„Coronavirusul nu se ia prin rugăciune, ci în primul rând prin ignorarea normelor de igienă elementară, aşa cum spun şi autorităţile medicale. Cei declaraţi bolnavi stau oricum acasă sau în carantină. Biserica nu intră în carantină pentru că ea aparţine lui Hristos, nu vreunei autorităţi pământeşti”

Ok, aici sună de parcă insistă să meargă lumea la biserică, cât timp se respectă normele de igienă și bolnavii stau acasă?… Ceea ce tot nu e ok, dar e mai puțin tembel decât poziția sugerată de titluri gen „Biserica nu intră în carantină pentru că ea aparţine lui Hristos”.

M-am uitat un pic, declarația respectivă a fost dată cel târziu pe 8 martie. Pe 8 martie, în România se știa de doar 15 cazuri și încă mergea lumea prin malluri și nu numai. Încă nu erau închise școlile.

Am insistat să văd totuși care e poziția Bisericii acum, un pic mai pe larg. Până la urmă, am reușit să găsesc o conversație mai lungă cu omul, pe site-ul Europa Liberă. E de pe 23 martie. Dau citate:

Este limpede că în contextul în care ne aflăm, slujbele de Paști, din noaptea de Înviere, se vor oficia doar de către clerici, în biserică. Importantă este neîntreruperea sfintelor liturghii în spațiul creștin. Credincioșii nu vor putea intra în biserică și nici nu vor putea compune grupuri de mai multe persoane, anul acesta, nici în curtea Bisericii. Slujbele vor fi transmise online, la nivel național, Trinitas va acoperi aceste transmisiuni

Și:

Îndemnul Bisericii către toți credincioșii este ca acum, în această perioadă de recluziune socială, de distanțare socială impusă în mod justificat de autorități, din rațiuni medicale, să fie riguros respectată. […] Trebuie să avem grijă de noi, protejându-i pe alții în același timp.

Și:

Arhiepiscopia Bucureștilor are șase cantine sociale, în fiecare sector câte una. S-a semnat un parteneriat cu IGSU, există un număr de telefon unic la care vârstnicii, oamenii săraci care stau acasă acum, carantinați, pot apela și li se poate duce acasă sau pot primi dacă vine cineva să ridice, în fiecare zi mâncare. Același lucru se întâmplă la toate cantinele sociale ale Patriarhiei Române.

Au reacționat mai greu? Pare că da. Se opun carantinei generale? Nu. Sunt 100% malefici? Păiiii… nu chiar. Au probleme? Da, dacă e să ne luăm după faptul că au preoți care au împărtășit multă lume cu aceeași linguriță.

Dar dacă vrem să discutăm problemele BOR, trebuie să discutăm problemele BOR, nu problemele pe care le pun în cârca lor niște jurnaliști care vor să scoată scandal și niște memori care vor să facă mișto.

Dacă cineva e ticălos, atunci trebuie judecat după propria ticăloșie, nu să i se adauge în cărcă tot felul de ticăloșii plauzibile, dar neverificate sau prost înțelese, și să fie judecat pe baza a tot. Și părerea mea e că sunt suficiente ticăloșii la BOR și suficiente scandaluri încât să nu fie nevoie să ne legăm și de ce nu e adevărat.

Da, știu, nu ne place de ei. Dar ce facem aici, vânătoare de vrăjitoare? Ardem pe rug niște preoți și îi facem martiri pentru ceilalți?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.