Articolul acesta a apărut din cauză că există o preconcepție greșită că japoneza și chineza ar fi limbi asemănătoare. Nu-s. De fapt, au mai puține în comun decât româna și engleza. Sau româna și maghiara, de ce nu? Bănuiesc că toată confuzia a plecat de la scriere, cu faimoasele ideograme pe care japonezii le-au împrumutat de la chinezi cam la fel cum am împrumutat noi cifrele de la arabi: definitiv, complet, fără putere de apel.