Cum vorbesc, în funcție de situație. În scris: cum se vede pe aici. Obosită în scris: mai vag/neclar/pompos/supărat/sec/alt ton decât intenționam. Obosită în scris când am ceva care trebuie formulat mai clar, în special pentru prieteni: engleză. În viața de zi cu zi, discuții politicoase: cam ca în scris, uneori mai cenzurat și curat, în funcție de context. În viața de zi, cu prietenii: ca în discuții politicoase, plus „ioi”, „mă”, „măi”, „bă”.

Cuvintele din titlu sunt nasoale rău, nu? „Cactus”. „Cacao”. Cacao e o urâțenie de cuvânt. E necesar doar să-l pronunți, că te apucă scârba. Cacao. Nasol rău. Nu? Hai că mai am unul. Macac. E un gen de maimuță, dar pfuai ce nume nasol are. …nu, nu vorbesc serios. Mi se par niște cuvinte absolut ok. Dar ce au toate în comun? Cactus. Cacao. Macac. Dacă te uiți puțin la ele, sunt niște cacofonii rezumate într-un singur cuvânt.