Am văzut acum câteva minute un R.I.P. scurt pe timeline-ul unei prietene. Am dat pe Google, să văd dacă la noi s-a scris ceva despre el de către cineva mai avizat ca mine. Doar agenții de presă care repetă aceleași știri despre premiul Nobel din 1995, că și-a donat operele Bibliotecii Naționale a Irlandei. Și, inevitabil, că e „unul dintre cei mai cunoscuți poeți din lume”. Cu toate astea, nu văd pe cineva care să fi scris vreun articol de parcă ar fi auzit de Seamus Heaney înainte de ziua de azi.

Odată, demult, am avut de tradus o poezie pentru un curs de literatură irlandeză… Şopron părăsit în Comitatul Wexford Nu-i lăsaţi să uite de noi, sufletele slăbite din câmpurile de narcise Seferis – ‘Mythistorema’ Pentru J.G. Farrell Chiar și acum sunt locuri unde poate crește un gând – Mine peruviene, muncite și abandonate Unui ceas lent de condensare, Unui ecou captiv pentru eternitate și unui fluturat Al florilor sălbatice din casa liftului,