Roxana-Mălina Chirilă

Câteva poze din Cappadocia

[P1050921][1]
Dimineață tipică în Goreme

Turcii au o chestie numită Kurban Bayram – o sărbătoare cam de dimensiunile Crăciunului la noi, în timpul căreia cam tot e închis și elevii și studenții au vacanță. Așa că mătușă-mea ne-a organizat în timpul Bayramului o excursie de vreo trei zile prin Cappadocia.

Zona e renumită pentru casele săpate în stânci. Cică pe acolo se ascundeau primii creștini când veneau romanii să-i prigonească. Găsești și bisericuțe săpate în stânci, pictate cu fresce de acum 1000 de ani, din păcate în mare parte distruse de vandali.

Am stat într-un hotel din Goreme (sătuc turistic din Cappadocia), într-o cameră săpată în stâncă. Și dimineața m-a trezit mătușa: „Mălina, Măliiiiina! Hai să vezi! Baloane!” Așa că am sărit din pat în pijamaua mea complet galbenă și am ieșit să văd. Era plin. Zeci și zeci de baloane, peste tot pe la orizont, între stânci, prin văi. E o chestie tipică, s-a întâmplat în fiecare dimineață.

[P1050472][2]
Prin valea porumbeilor (Pigeon Valley)

Odată, demult, au erupt câțiva vulcani prin zonă. Când zic „demult”, vreau să zic acum câteva milioane de ani. A venit lava, s-a depus, s-a erodat. Ce-a rămas sunt o grămadă de stânci cu forme interesante, aruncate într-un peisaj mănos. Sau, mă rog, mănos pentru Turcia, unde iarba verde e un o chestie care ține 2 săptămâni/an, sau apare prin curțile celor foarte bogați care își permit să o ude constant.

Sunt o grămadă de văi printre stânci. În prima zi am luat-o la pas prin Valea Porumbeilor (Pigeon Valley, Güvercinlik). Nimic greu de urcat sau coborât, un traseu destul de scurt și numai bun de tras poze cu nemiluita.

Monstrul roșu din poză e mătușa, cea care mă trezea dimineața cu „Măliiiiina! Balooaaaane!” Ea e motivul pentru care prima poză de sus există.

[P1050485][3]
Cu bicicletele prin Valea Porumbeilor

Am înțeles că la anumite hoteluri poți să închiriezi biciclete. Ne-am întâlnit cu niște cicliști prin Valea Porumbeilor, când tocmai își luaseră bicicletele în mâini ca să coboare o pantă dificilă – singura din zonă.

Mai erau unii și cu ATV-uri, motociclete, călare, în trăsură… De toți cu de toate.

A, și o căldură mișto. Eram de obicei în tricou pentru că era soare și frumos – asta la jumătatea lui octombrie, da? 😀 Nu e un loc unde să mergi în mijlocul verii decât dacă te distrează ideea de 40 de grade la umbră.


Distribuie: | Mastodon | Facebook |

Comentarii: e-mail | facebook |