Sufletul Neamului Românesc, serie scrisă de Romavia.

Ieri am întrebat pe blog ce vă sugerează următorul citat:

Codrin s-a lăsat îmbrățișat în voia inimii de părintele Kalinic. Mirosul sacru al tămâii, cu îmbrățișare cu tot, i-a pătruns în adâncul sufletului.
-„Codrule, codruțule
Ce mai faci drăguțule”? îl întrebă părintele, a cărui sonoritate dulce a vocii, făcu inima lui Codrin să tresalte de dor.

Nu mă așteptam ca toți să fie complet de acord cu un lucru: „un fanfic ortodox porno”, „doi homosexuali religiosi”, „relatia tip “Caldarusani”” (am dat pe Google pentru asta), „citatul erotico-bisericesc”, „Gay porn and forest porn”  – toate astea sunt citate exacte din comentariile postării. Am crezut că cineva, undeva, mai trăiește în inocență, la fel ca autorul. Voiam să fac o statistică a interpretărilor erotice/non-erotice ale acestui pasaj. Am stat mult timp printre fane nebune care văd tensiune sexuală și acolo unde nu-i, așa că am crezut că vor fi două tabere… sau ceva… Cea mai non-erotică interpretare a fost „fiction protocronist, de influenta optzecista”.

Statistica spune: strigător la cer de erotică. Experimentul meu s-a scufundat din cauza faptului că am ales un pasaj prea clar încărcat de tensiune îmbibată cu dor mistuitor și iubire dulce. Însă în ciuda aparențelor, romanul nu e pornografic. Nu e nici măcar erotic. Singurul penis adorat în seria din care face parte e cel al lui Dumnezeu, chestie care ar trebui să fie îmbucurătoare, dar nu mi-e foarte clar de ce.

Numele seriei: Sufletul Neamului Românesc
Autor: Romavia
Titlul primei cărți: Sufletul Neamului Românesc – Vol. I: Legenda nemuritorilor din Valea Dunării. ZALMOXIS. Primus Getarum et Europae Legislator.
Titlul celei de-a doua cărți: Sufletul Neamului Românesc – Vol. II: Dacia Felix, August, Terra Mater sau Pământul Făgăduinței.
Genul cărții (și al seriei):
spiritualitate, aventuri (cred), conspirații, revelații. Autorul ar spune probabil că e un roman ortodox, BOR probabil că l-ar arde pe rug (mă refer la roman, nu la autor).
Relația dintre Kalinic și Codrin: maestru-discipol, învățător-învățăcel. Nu știu sigur dacă e enoriaș-duhovnic, că nu reușesc să mă prind cum funcționează ortodoxismul lui Romavia.
Despre ce e vorba în carte (și serie): în principiu despre cum Codrin descoperă adevărul despre lume și România. O carte plină de revelații despre cât de grozav ne e destinul și despre Dumnezeu.
Teme abordate: Sfinxul, destinul poporului român, hinduism, ortodoxism, daci, Traian Băsescu împăratul Romei, lupi care urlă mantre hinduse la lună, Zamolxe creștinul, extratereștri, Eminescu, Eliade.

Cărțile le găsiți aici. Sunt gratis în format .pdf.

Din câte văd, mulți ar fi înclinați să nu citească așa ceva, dat fiind faptul că seria e scrisă de un spiritualisto-conspiraționist. Dar dincolo de această orientare a autorului, ce e remaracabil la serie e un fel de fascinație a absurdului pe care o creează. Prima oară când am început să citesc seria eram cu prietena Linda într-un Pizza Hut și citeam pe rând. Când pufnea una în râs, cealaltă lua cartea. Mai ales că autorul se străduie să facă ceva remarcabil acolo, are idei mărețe.

Romavia își ia zborul spre înălțimile sufletești ale poporului din care face parte dar se ciocnește într-un pseudonim de companie aviatică sau de fermă de găini. Bulversat de accidentul său aviatic la început de drum, încearcă să vorbească despre misticismul iubirii față de Dumnezeu, dar ajunge să scrie ceea ce pare a fi un început de pornografie cu preoți. Zânele lui adoră inocent și plin de candoare penisul erect al divinului prezent în formațiunile pietroase de lângă Sfinx (noi cred că le spunem „babe”). Și, în cele din urmă, îi insultă pe toți cei pe care-i pomenește admirativ, bagă cu copy-paste din Wikipedia și alte surse și ne amețește cu poezii de Eminescu, toate în timp ce-și ilustrează cărțile cu poze proprii și poze furate.

Cineva întreba prin comentarii de ce e Kalinic scris cu „K”. Recunosc că nu știu – părintele e cel de la Peștera Ialomiței, ceea ce înseamnă că poate mai trăiește, ceea ce înseamnă că s-ar putea să-l mănânce pe Romavia cu fulgi cu tot dacă i se citesc anumite pasaje. O fi tertipul șiret al autorului de a scăpa cu viață.

Motivul pentru care am pomenit romanul ăsta pe blog, pe lângă pasiunea mea pentru literatură proastă e că e mereu surprinzător. De fiecare dată când vreau să dau uitării seria, îmi revine în minte cu câte ceva. Erotism accidental. Absurd de parodie. Traian Băsescu, care e împăratul Traian al Romei, iar fiica lui Elena e o preoteasă malefică.

Nu mă pot abține să nu bag un citat.

Elena Băsescu a dovedit […] că nu știe să se exprime nici acum, după aproape 2000 de ani, în limba română. Tracul pe care îl are atunci când vorbește în public nu este întâmplător, deoarece pe sufletul ei apasă o veche rană, care se trezește de fiecare dată când vorbește oamenilor. Asta e, i-a rămas un trac în gât

Îngroșarea e din original. Aș putea să vă povestesc și de ce Elena Băsescu nu e Albă ca Zăpada, dar deja mă întind cu vorba.

Pe undeva mi-e jenă că râd de cărțile lui Romavia. Omul e foarte sincer în credințele lui, are nebunia de a învăța omenirea tot felul de conspirații absurde pe care le crede adevărate (ca una din creaturile lui Umberto Eco din Pendulul lui Foucault). Pe de altă parte, și-a publicat cărțile. Ele există în variante cartonate, le-am văzut la chioșcuri, le-am scos de pe net. În momentul în care publici, pierzi controlul asupra textului – oricine îl poate critica și interpreta, poate să placă sau să displacă.

Faptul că e un roman protocronist, sau un roman care se dorește de factură religioaso-spirituală nu reușește să explice întreaga sa existență. E un mister pentru mine. Recunosc. E genial și prost în același timp, un fel de auto-parodie care nu e conștientă de ce e.

(și bănuiesc că mai devreme sau mai târziu autorul o să ajungă pe aici, să mă înjure puțin)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *