O idee: opțiunea să fie „participă la ora de religie”

Cred că nu e un secret pentru nimeni în momentul de față că religia e o materie la care poți renunța – sau la care părinții pot să aleagă să nu participi. La noi la școală unii alegeau să meargă la ore de religie catolică/adventistă/ce-o fi, pentru că nu erau ortodocși.

Am dat peste articolul ăsta și mi-a trecut prin minte o chestie pe care o citisem mai demult: dacă există o variantă care intră în vigoare automat când nu alegi nimic, acea variantă influențează puternic rezultatele totale ale alegerii.

De exemplu, dacă într-o țară trebuie să optezi să devii donator de organe, foarte puțini oameni vor alege să fie donatori. Dacă într-o țară trebuie să specifici că nu vrei să devii donator de organe, foarte mulți oameni vor fi donatori. Când nu există convingeri anterioare puternice, varianta implicită e numai bună.

Momentan părintele trebuie să opteze ca elevul să nu facă religie, deci trebuie să scrie o notificare, să meargă la școală, chestii de-astea. Cei convinși o fac. Ce s-ar întâmpla dacă părinții ar trebui să opteze ca elevul să facă religie? Cum ar fi să trebuiască să mergi la școală și să scrii o cerere că vrei ca odrasla să participe la ora de religie? Care ar fi proporția de participanți la aceste ore? Desigur, creștinii practicanți și cei care simt necesitatea unui 10 în plus la medie ar fi fericiți, pentru că ora de religie rămâne.

Restul… Cine poate specula?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *