E timpul pentru un studiu aprofundat al discuțiilor despre problema religiei în școli. Întrebare: Faptul că spui că predarea religiei în școli te face [non-hoț, cinstit, umil, tolerant, om bun, tip de treabă, o persoană de încredere] înseamnă că ești [non-hoț, cinstit, umil, tolerant, om bun, tip de treabă, o persoană de încredere]? Hmm. Hmmmmm. Hmmmmmmmmm. …Nu.

În octombrie ziceam, fără să am habar că s-ar face ceva în direcția asta, că ar fi bine ca religia să nu mai fie genul de oră la care părinții trebuie să spună dacă nu vrei să participi, ci genul de oră la care părinții trebuie să spună dacă vrei să participi. Pentru că acum e complicată situația, unii nu știu că pot renunța la oră, cei nepăsători ajung să facă religia (și să-și râdă în barbă de bărbile preoților), chestii de-astea.

Cred că nu e un secret pentru nimeni în momentul de față că religia e o materie la care poți renunța – sau la care părinții pot să aleagă să nu participi. La noi la școală unii alegeau să meargă la ore de religie catolică/adventistă/ce-o fi, pentru că nu erau ortodocși. Am dat peste articolul ăsta și mi-a trecut prin minte o chestie pe care o citisem mai demult: dacă există o variantă care intră în vigoare automat când nu alegi nimic, acea variantă influențează puternic rezultatele totale ale alegerii.

Sunt din ce în ce mai mulți creștini în România. A, nu, nu din cei declarați astfel în acte sau la numărătorile oficiale de capete. Din cei care ies la iveală să protesteze pro-modul creștin de viață, care țin să-ți spună că nu e în regulă ce faci, pentru că Dumnezeu te bate și te trimite în iad ca pe păcătosul care ești. Asociația Pro-Vita mărșăluiește din ce în ce mai tare pentru interzicerea avorturilor, o chestie care a funcționat atât de bine în comunism.

Mi-a trecut pe la urechi toată povestea Iuliei Ionescu care a fugit la mănăstire și până la urmă a fost recuperată. Normal, s-au format mai multe tabere: cei anti-religie, care profită de situație ca să damneze religia din școli, cei care sunt doar fericiți că fata a ajuns acasă cu bine, cei cărora nu le pasă pentru că n-au luat contact cu știrea sau nu-i interesează, și cei pro-religie, care strâmbă din nas la cei anti-religie.

Nu mai știu dacă aveam 12 sau 13 ani[*] când mi-am dat seama că am o mentalitate de asasin nemilos, că aș putea să omor pe cineva și să-mi continui viața fără să mă uit de zece ori înapoi. Crudă, dură, implacabilă. Viața e un șir lung de dificultăți și în ultimă instanță te resemnezi cu faptul că și tu vei suferi și vei muri. Am trăit o vreme cu convingerea că în adâncurile mele sunt aproape sociopată.

Mă plimbam azi pe străzile Brașovului, încercând să-mi aduc aminte unde sunt care e cel mai scurt drum spre Cafetecă și am fost acostată pe drum de o fată care împărțea fluturași. Am presupus, normal, că vrea să-mi dea o reclamă la ceva și într-un fel am avut dreptate.