Un blog nou și un banc care a făcut turul lumii

Acum ceva timp aveam o dilemă legată de spațiul online de desfășurare. Pe scurt, îmi place blogul ăsta. E jucăria mea, mă distrează. Mai bag un articol, mai mă uit la o statistică, mai scriu, mai filozofez.

Doar că m-am trezit cu o problemă pe care cred că cel mai bine o înțeleg bilingvii: scriind în română, îi alung pe cei care mă citeau în engleză. Pot să chem eu cât vreau cunoscuții anglofoni aici, că văd trei articole în engleză, majoritatea blogului e în română, meniul e în română, secțiunile de una-alta sunt în română. Comentatorii sunt români și vorbesc română. Pur și simplu nu e un loc pentru străini. N-are sens să se aboneze la RSS pentru că dau în mare parte peste articole pe care nu le pot citi.

În schimb, dacă scriu în engleză publicul în română nu e foarte entuziast (oare de ce?). Mai apar cititori care vorbesc ambele limbi, dar nu atrag pe nimeni, dimpotrivă, îndepărtez oameni. Și vreau să mă adresez și-așa, și-așa, că am de ce și am și cui.

Am trecut mental prin diverse opțiuni. Mă gândeam să fac un subdomeniu, ceva gen writerly.roxanamchirila.com. Dar URL-ul suna prost. În plus, scriu sub pseudonimul Roxana Kiril în engleză. Ei, drăcie.

Am tot învârtit problema și am sucit-o pe toate părțile până când am decis să-mi fac alt blog, în engleză, cu propriul lui domeniu: roxanakiril.com. Zis și făcut, l-am pus pe net, am scris ceva, i-am dat drumul, pe urmă m-am trezit cu un atac de muncă și de deadline-uri de am neglijat aproape tot ce nu ținea de proiectele în lucru. Cu alte cuvinte, e un blog pe care scriu mai mult decât ocazional, deși sper să scriu mai mult în curând.

Bun. În condițiile astea, pe 16 august am publicat acolo un banc legat de Google Translate. La plesneală, nu serios. Nu știu cum l-a găsit cineva din domeniul traducerilor, care l-a dat apoi mai departe. Și m-am trezit cu mail-uri despre cum statisticile mele o iau razna – crezând că e vorba de blogul ăsta, am spus că oi fi primit link de la ceva personalitate, deși habar n-aveam cu ce. Când colo, bancul se plimba prin lume.

Mi-au venit sloveni cu duiumul, norvegieni, suedezi, americani – în doi timpi și trei mișcări, bancul ăla a bătut toate recordurile de pe blogul roxanamchirila.com, a ajuns la peste 3000 de vizitatori într-o zi și peste 1000 în zilele următoare. Când mai dau oamenii de el din nou, iar urcă la câteva sute de oameni într-o zi. Până acum s-au strâns vreo 10.000 de vizualizări pe pagina aia, peste 130 de tweet-uri, peste 2000 de ceva-uri pe Facebook. Am avut, cu alte cuvinte, un viral. Nu că mi-ar fi fost de foarte mare folos, că n-am rămas cu prea mulți cititori de pe urma lui, dar e interesantă experiența.

Oricum, de acum încolo sper să scriu și acolo mai des. Cine are chef să mă urmărească și acolo poate s-o facă aici: site, RSS. Mi-am pus un link și în widgetul de bloguri.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *