Q.E.D. [recenzie film]

Încă un film despre comunism și despre cât de groaznică era viața în comunism. Cuprinde necesarele detalii de atmosferă care nu ajută povestea: se strâng sticle goale pe câteva monezi, se repară ciorapi de damă, se vorbește de cozi. Ca alte filme despre comunism, e o poză a timpurilor mai degrabă decât o poveste – mai ales în prima jumătate a filmului în care nu prea știi cine e fiecare personaj.

Elena e căsătorită cu matematicianul Ducu, care „a rămas” în Franța definitiv după ce a plecat temporar din țară. Cine e Ducu? O absență și o idee: el e soțul – și cam atât. Oare Elena îl iubește? Habar n-am. Ea zice că vrea să plece după Ducu de dragul copilului (David). Care David reușește să fie vag mai interesant decât ceilalți. Fumează la școală și e prins, spune prostii în latină – și strânge pietre. De ce le strânge? Uite, asta aș vrea să aflu, la fel cum aș vrea să aflu de ce bunicul lui știe latină, dar filmul e prea ocupat să ne expună dramele umane, deci mno. Pofta în cui.

Între timp, matematicianul Sorin, fost coleg de facultate cu Ducu și Elena, vrea să fie publicat în străinătate, că în România i se dă peste nas. Deja a fost publicat cu un articol (trimis afară prin Ducu). Și apelează la Elena, după ce o mare parte din film vorbește cu ea niște chestii atât de generale încât nu pot să-mi amintesc nici picată cu ceară ce spunea fiecare sau despre ce era vorba. În principiu, toate subtextele erau scrise într-un CAPS LOCK de dimensiunea 24, ca să înțeleagă toată lumea despre ce e vorba, și se învârteau în jurul tragediei de a trăi vremurile și a detaliilor generale de epocă (fără detalii specifice, gen porci explodați, din păcate). Știu, unii îmi vor spune că e un film realist, dar atunci când ascult oameni depănând amintiri despre vremuri, păreau totuși să existe și chestii mai umane în povestirile lor.

În plus, filmul uită din când în când că ar trebui să-și ducă personajele undeva. Securistul (am vorbit de securist? E un securist. Urmărește pe toată lumea și știe tot) pare să aibă ceva poveste personală cu o promovare, un divorț și niște pescuit, dar firul narativ respectiv e uitat destul de repede. Nevasta lui apare de nicăieri și dispare tot acolo. Ce se întâmplă cu el? Nu știu exact: ori va fi promovat că și-a așternut bine, ori nu va fi promovat pentru că și-a ratat misiunea. Altceva nu are ce să se întâmple, că personajul nu are decât o singură dimensiune, care este aceasta.

Dar în a doua jumătate, după ce a stabilit că mașinile erau împinse până la Peco pentru benzină și că e lungă coada la alimente, filmul începe să-și aducă aminte că ar trebui să povestească o dramă umană. O alege pe cea a Elenei (începuse cu Sorin, dar e bună și Elena), care chiar ar fi înduioșătoare, la o adică. Imaginile de final au forță, păcat că cele de dinainte nu le ajută.

Acesta este trailerul. Face QED să pară film de acțiune și spionaj, cu Sorin și Elena implicați într-o aventură. Dar nu este.

[youtube https://www.youtube.com/watch?v=R71s3e7vnBQ]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *