Ora de religie e opțională, BOR se plânge

În octombrie ziceam, fără să am habar că s-ar face ceva în direcția asta, că ar fi bine ca religia să nu mai fie genul de oră la care părinții trebuie să spună dacă nu vrei să participi, ci genul de oră la care părinții trebuie să spună dacă vrei să participi. Pentru că acum e complicată situația, unii nu știu că pot renunța la oră, cei nepăsători ajung să facă religia (și să-și râdă în barbă de bărbile preoților), chestii de-astea.

Ei, uite că așa s-a gândit și Curtea Constituțională că e bine. Nu știu dacă ați remarcat povestea, că era fix în timpul febrei alegerilor.

Deci cei care vor, participă. Elevii ortodocși pot să facă orele astea, da? Ai spune că e suficient și corect. Dar Sinodul Mitropoliei Clujului, Maramureșului și Sălajului a venit să spună ceea ce așteptam să aud de la BOR: nu e bine!

În mod foarte simpatic, ei spun că stau ca pavăză împotriva destrăbălării generale a tinerilor de azi – și că nu-i corect ce face Curtea Constituțională. Până aici nu spun nimic neașteptat. Bine, am putea discuta diverse aici: că moralitatea nu e proprietatea exclusivă a bisericii, că preoții nu reușesc să insufle ce-și doresc să insufle, că abordarea lor e greoaie și neadaptată la realitatea de zi cu zi, că destrăbălații oricum nu dau doi bani pe părerea părintelui nr. 3 din viața lor, că poate că nu ne convin lecțiile date de BOR șamd.

Nu intru în polemici aici, dar mă distrează că apoi cei de la Sinod vin cu un argument amuzant. Citez chestia asta, legată de felul în care era organizată ora de religie până acum:

elevul, cu acordul parintilor, e liber sa-si aleaga pentru studiu religia si confesiunea si, mai mult, e liber sa nu frecventeze ora de religie. Unde e constrangerea?

Păi, unde e constrângerea acum? Sau invers nu se aplică logica? 😀

Bănuiesc că religia ortodoxă din România se bazează pe două mari piloane: o credință fermă în Dumnezeu, care în veci pururi n-o să le ofere o dovadă incontestabilă a existenței sale pe care s-o poată arăta și prietenilor atei; și o credință fermă în Biserica Ortodoxă Română, care în veci pururi n-o să le ofere o dovadă incontestabilă de umilință și logică (din aia care să nu fie dublugândită), pe care care s-o poată arăta și prietenilor atei.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *