Două zone, două mentalități

Sunt pe Facebook în vreo două grupuri mai mari și mai vorbărețe de traducători – unul de traducători români, unul de traducători străini. Grupul de români e în principiu axat pe muncă, legislație, întrebări punctuale și întrebări gen „cum traduci x?” Grupul de străini e pentru stat la o șuetă, discutat oferte de muncă, relaxat și vorbit despre principii.

Acum câteva zile pe grupul de străini a venit cineva să facă un anunț: (rezumatul în română e mai jos)
lista neagra engleza cenz

Cu alte cuvinte, cineva a raportat că o anumită companie e rău-platnică. Îi datorează plata pe o factură de peste 1400 de euro, pe care ar fi trebuit să-i trimită pe 20 decembrie 2014. Tot persoana care postase inițial completează: i s-a zis că traducerea e „plină de erori”, dar nu i s-a dat niciun singur exemplu concret de eroare.

Altcineva i-a spus să procedeze așa: să le trimită un mail în care să-i anunțe că îi dă în judecată dacă nu-i dau banii. Uneori funcționează! (ulterior a apărut cineva care zicea că uneori și amenințarea de a răspândi zvonul că nu plătesc funcționează)

Pe 21 februarie am remarcat o postare oarecum similară pe grupul de traducători români:

lista neagra romana cenzDupă cum vedeți, e o diferență de ton.

1. Documentele.

Nu știu dacă persoana care postase inițial voia să spună că nu a făcut contract/nu a emis factură, sau că e greu să demonstrezi că nu ți-au intrat niște bani. Ce să faci? Postezi contractul și niște facturi care nu însumează cât trebuie? Îți postezi extrasul de cont pe toată perioada dată? E o nebunie să începi să-ți pui toate actele posibile și imposibile pe net doar ca să încerci să demonstrezi că n-ai banii cuveniți. De obicei e responsabilitatea celuilalt să demonstreze că a plătit, are chitanța, extrasul de cont etc.

Dar indiferent care e situația în cazul de față, știu că există oameni care lucrează la negru. Țin să le reamintesc că un contract și o factură nu sunt doar modalități de a fi taxați, ci și acte pe baza cărora pot să-și ceară banii în instanță. E mai sigur cu ele decât fără.

Însă e interesantă cererea dovezii. Profesional vorbind, nu știu cui i-ar conveni să mintă – mai ales că dacă află firma și demonstrează că ți-a dat banii sau spune că n-a lucrat cu tine și-ți zice să scoți contractul, îți distrugi reputația complet.

2. Durata așteptării.

După cât timp începi să-ți faci griji dacă nu-ți vezi banii? Eu aș începe să-mi fac griji mult, mult mai devreme de un an.

Nu mă înțelegeți greșit: suntem toți oameni, au loc situații și situații, la fel cum clienții înțeleg că ceva poate să scârțâie de partea mea, înțeleg și eu când ceva scârțâie de partea lor. Dar când problema nu se rezolvă, ci se tergiversează la infinit și devine clar că lucrurile pică în 16… atunci e timpul să faci ceva.

E valabil de ambele părți. M-aș aștepta ca un client cu care am un contract și un termen de livrare să vină să-mi bată obrazul relativ rapid după ce nu dau un semn de viață – și să facă urât după luni de tergiversare după termenul-limită stabilit.

3. Frica și jena.

Nu pot să nu remarc faptul că cei din exterior văd lucrurile destul de simplu: te-au înșelat? Instanță, judecată, lista neagră, încetarea oricărei colaborări. La noi… nu. Să fie doar faptul că e greu să-ți iei banii și uneori pare să nu merite? Sau să fie o teamă de revoltă împotriva angajatorului? Jena de a-i spune omului să facă ce ar fi trebuit să facă deja – uite altă emoție care nu-și are locul.

Și teama administratorului grupului: șterge, că adminii răspund pentru postări!… Cum răspund? Moral? Legal? Din punctul meu de vedere, persoana care face afirmația garantează pentru ceea ce spune. Tu poți să verifici dacă are un cont de Facebook real, sau dacă pare fals, făcut special ca să defăimeze un „dușman”. Dacă simți că ceva e putred, poți mereu să îți exprimi dubiile, sau chiar să contactezi pârâtul. Poți fi prudent, dar prea multă prudență înseamnă că n-avem liste negre de rău-platnici decât sporadice și că mulți oameni se pot frige cu același angajator.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *