De ce Open Heart este o ceainărie nașpa [Brașov]

Ieri eram chitită pe două chestii: 1. să lucrez; 2. să mănânc o prăjitură. Așa că după ce m-am ocupat puțin de prima pasiune, am zis să mă ocup de a doua, cea cu prăjitura. Dar, 8 martie, totul plin, m-am plimbat trei sferturi de oră pe Republicii încercând să găsesc un loc unde să stau. Până la urmă, din disperare de cauză, am mers la Open Heart, de pe Michael Weiss.

Atmosfera e plină de muzică de Buddha Bar, ceea ce e ok. E ok, e comod, nu e extrem de hippy, e prietenos cu familiile (are și un fel de cort-castel pentru copii, ceea ce e iar foarte ok). Spre deosebire de alte ceainării, care se bazează pe ceai, dar au și alternative pentru cafeinizați, n-au cafea deloc în meniu (rectificare: ei spun că ar avea, deci mi-a scăpat mie; îmi cer scuze). În schimb au tort – așa că am comandat o felie, că eram chitită, și un ceai verde cu iasomie. Poate faptul că nimeni altcineva nu părea să aibă niciun fel de prăjitură ar fi trebuit să-mi dea de gândit, dar…

Tortul, în ciuda faptului că sărea de 10 lei, avea un gust de vreo 5 lei la cofetăria proastă de lângă hypermarket (încă n-am văzut hypermarket fără cofetărie proastă în aceeași clădire). La alții dai un ban, dar știi cât de cât o treabă, aici… nu prea.

Dar să zicem că sunt experți pe ceai, nu pe prăjituri. Acolo ar trebui să se priceapă, nu? Mnu. Ceaiul mi-a fost adus și pus în față cu mențiunea „Îl scoateți când e gata”. Poftim?… Când e gata?… Am ridicat capacul de pe ceainic și am încercat să mă prind când l-o fi pus și cât de infuzat e pentru că ceaiurile verzi și negre se fac amare rău dacă le lași puțin prea mult.

Ceainăriile respectabile ori îți aduc ceaiul gata infuzat fix cât trebuie, ori îți aduc o clepsidră ca să știi când să îl scoți. E o chestie de finețe, dar demonstrează clar că nu prea știu care e faza cu obiectul muncii. E a doua oară când merg la ei și a doua oară când plec nemulțumită – prima oară a fost imediat după deschidere, când am zis că or fi fost prea zăpăciți ca să-mi aducă laptele la rooibos (altă chestie de finețe).

Nu e cel mai prost local din centru, dar ca ceainărie cam lasă de dorit. Ceea ce e prost, că e o ceainărie. Dacă ar fi un restaurant, ar fi genul de restaurant care ar veni cu grătarul și ar zice, „Sorry, boss, l-am ars un pic, dar e bun și-așa”.

———————

Later edit: Cei de la Open Heart mi-au atras atenția că ar avea cafea în meniu, dar n-am văzut-o eu. Am mers pe site-ul lor, la secțiunea de meniu, și am descoperit bunătățurile lor:

meniu open heart

Prepeliță, filet de somon, pui Campo Lindo, mmmm.

Iar ceaiul verde sună excelent: pătrunjel mentolat cu oțet din cidru de mere, sare, zahăr și condimente.

Și, pentru cunoscători, în diverse zile dau șampania gratuit:

sampanie gratuita la open heart

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *