Roxana-Mălina Chirilă

ceai

Critică, critică, critică

Citeam o postare de pe Goodreads a cuiva care zicea că s-a săturat de comparațiile între cărți și bebeluși. Până la un punct, o carte și un copil seamănă: ai conceput, ai creat ceva cu un mare efort din partea ta și apoi te simți foarte protectiv cu acea creație. Doar că motivele de a proteja un bebeluș nu sunt valabile la cărți: un bebeluș uman e foarte fragil și are nevoie de toată susținerea adulților ca să supraviețuiască.

De ce Open Heart este o ceainărie nașpa [Brașov]

Ieri eram chitită pe două chestii: 1. să lucrez; 2. să mănânc o prăjitură. Așa că după ce m-am ocupat puțin de prima pasiune, am zis să mă ocup de a doua, cea cu prăjitura. Dar, 8 martie, totul plin, m-am plimbat trei sferturi de oră pe Republicii încercând să găsesc un loc unde să stau. Până la urmă, din disperare de cauză, am mers la Open Heart, de pe Michael Weiss.

40 de motive să bei ceai

Vrei un ceai. E frig afară. Ești răcit. Ai o zi proastă. Ai o zi bună. Ai de lucru. Vrei să bei ceva și ai rămas fără cafea. Ai băut prea multă cafea. Ai rămas fără apă. Te simți trist și vrei ceva care să te facă să te simți mai bine. Ceaiul negru merge bine cu Gorgonzola și ai niște Gorgonzola. (combinația pe care scriu articolul ăsta e Imperial Earl Grey + Gorgonzola) Cineva a zis „Vrei un ceai?

Și mai multe despre cum faci un ceai

Dorin a scris astăzi despre cum îți faci un ceai ca să iasă bun, să nu fie amar și să fie o plăcere, nu o durere. Tot ce a scris e perfect adevărat, dar merită completat. Ceaiurile negre și verzi nu sunt „amare” când sunt „tari”. Am tot auzit ideea asta și bănuiesc că logica din spatele ei ar fi cam așa (chiar dacă e greșită): frunzele de ceai au o aromă pe care o eliberează când ajung în apă.

Cafea turceasă, ceai turcesc

[][1]Vă tot zic că găsești peste tot cafea și ceai. Tot ziceam prin comentarii de ceai/cafea la turci – hai să mut converația undeva mai vizibil. Turcii nu beau. Alcool. Sincer, la ce cantități industriale de alcool beau eu nici n-aș fi observat dacă n-aș fi ieșit seara cu profesorii universitari din Karabuk. La noi tradițional e să se bea alcool în situația asta. La ei? Cafea și/sau ceai. Băuturile astea sociale apar peste tot.

Frustrare

Cel mai greu e să ștergi. Mă uit pe pagini și pagini de text (8 la dublu spațiu, 2631 de cuvinte) și nici nu știu ce să șterg și ce să las. Sentimentul de frustrare când n-ai o parte rea de care să te legi, n-ai o parte foarte bună pe care să construiești. Îmi vine să arunc la gunoi capitolul și s-o iau de la capăt, doar că n-am condițiile fizice și psihice să rescriu aceeași chestie de o mie de ori până iese.

Iarnă și ceai

A nins. Acum câțiva ani de zile nu-mi plăcea deloc iarna, până când a venit odată un Crăciun în care am rămas singură în București pentru că teoretic stăteam cu iubitul care se plângea că sacrificasem Revelionul nostru împreună, dar practic s-a dus în treaba lui, iar eu am rămas acasă unde era cald și liniște și Tori Amos cânta despre iarnă și clopote și despre toate lucrurile despre care cântă Tori Amos.

A fost un Crăciun în care am scris și în care mi-am gustat singurătatea și creativitatea și am mâncat, cum fac acum, turtă dulce. M-am afundat în povestiri și lumi și idei și am rămas cu nostalgia acelui Crăciun, cu dorul acelei ierni.