Eu cu cine mai votez?

E destul de amuzant ca, după ce am scris că e dreptul meu să nu fiu interesată de tot ce mișcă în politică și să nu scriu despre teme de-astea, să vreau neapărat să scriu despre politică. Mă rog. Asta e.

Azi am văzut chestia asta, postată de cineva de la USR (Claudiu Nasui, deputat) și share-uită de careva dintre cunoștințele mele de pe Facebook:

Mi-e destul de greu să transmit consternarea pe care am simțit-o prin cuvinte – chiar dacă în general mă pot exprima relativ decent în scris. Dacă aș fi primit chestia asta prin Skype, aș fi reacționat cu:

„…”

„wut.”

„ăștia nu erau, gen, în parlament sau ceva?”

Dar pentru că nu sunt pe Skype cu prietenii, o să explic pe larg de ce am rămas fără cuvinte.

Problema n-a fost niciodată că noi, cetățenii obișnuiți, am avut prea multă încredere în statul român și instituțiile sale. Dimpotrivă, majoritatea celor pe care-i știu sunt exasperați când își dau seama că trebuie să se ducă la o instituție a statului ca să facă orice. E greu să conving oamenii că nu am avut bătăi de cap când m-am dus să-mi schimb buletinul, ba chiar cei de la poliție au fost amabili și plăcuți.

Iar în cazul de față, lumea urăște ANAF-ul, pentru că e instituția prin care statul ia organizat banii de la populație. Problema ANAF-ului nu e că și-a câștigat cumva o reputație de sfințenie. 

Acuma, nu sunt naivă și nici excesiv de optimistă. Instituțiile statului au tot felul de probleme, de locuri în care dau cu oiștea-n gard, de locuri în care într-adevăr se sifonează bani, de iregularități șamd.

Ca cetățeni, avem absolut tot dreptul să semnalăm lucrurile astea. Și avem dreptul chiar și să urlăm că nu trebuie să avem încredere în ANAF.

DAR. Claudiu Nasui e deputat. El ne reprezintă atât pe noi ca cetățeni, cât și statul, cu toate instituțiile sale. E ok că vrea să schimbe lucruri care nu sunt bune în stat? Evident că da. E de partea poporului. Dar ar trebui să fie și de partea statului și a instituțiilor sale.

De ex., „Am observat că există nereguli în ANAF. USR-ul se străduie să facă instituția să devină una demnă de încrederea voastră.”

Sau, „La USR, avem propuneri pentru îmbunătățirea ANAF-ului.”

La naiba. Ceva pozitiv. Ceva care să spună, „ok, există o problemă, ne străduim să o rezolvăm”. Fără vaiete despre cum sunt impotenți în fața celorlalte forțe politice (pentru că ne-au spus de o mie de ori că sunt), fără să lovească instituția cu totul (#notallANAF).

Statul trebuie să funcționeze, ca să avem drumuri, educație, sănătate și alte lucruri (care nu sunt strălucite, dar există, totuși). Iar ca să funcționeze, are nevoie de instituții prin care să-și facă treaba: de școli pentru educație, de spitale pentru sănătate, de ANAF pentru colectare de bani. Și da, trebuie să colecteze banii, altfel nu are de unde să bage bani în celelalte instituții.

Avem nevoie de oameni care să poată face sistemul pe care-l avem acum să funcționeze. Avem nevoie de promisiunea că vom putea avea încredere în ANAF, că se poate face bine, uite pas cu pas cum, cu explicații clare și diagrame făcute cu creioane colorate.

Claudiu Nasui vorbește de parcă ar fi un anarhist, cineva care s-a supărat că n-a avut un cuvânt de spus despre cum să se facă treaba, așa că nu se gândește înainte să arate cu degetul și să urle că treaba aia trebuie dărâmată. Mizează pe supărarea noastră pentru a se declara supărat și el, pentru a ne câștiga votul de simpatie, dar o face dându-le în cap celor pe care ar trebui să-i îmbunătățească.

Sper să fie o eroare de comunicare, dar mă uit la ce au mai zis și făcut cei din USR de-a lungul anilor și nu știu ce să zic. Ei sunt la fel de supărați ca cei care ies în stradă și strigă împotriva diverselor abuzuri, dar nu par să știe mai bine decât ei prin ce resorturi pot face lucrurile mai bune sau cum să le rezolve. Uneori am impresia că ei nu înțeleg politica mult mai bine decât mine, ceea ce e destul de nasol (pentru că ei lucrează în domeniu, totuși).

Le apreciez bunele intenții și pasiunea, dar nu poți face o treabă bună doar prin ele. Ai nevoie și de competență, să știi pe ce drum s-o iei și ce să faci ca să ajungi unde vrei să ajungi – și când ți se taie calea, trebuie să ai instinctul de a căuta o rută ocolitoare. Și mă întreb: USR-ul e capabil să-și dezvolte chestiile astea?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.