Am fostt în vizită la taică-meu la firmă și am aflat povestea asta: acum câteva luni a renunțat la serviciile Romtelecom ca să treacă pe Digi (cu telefoane, internet, toate cele). Imediat după schimbare a constatat că nu mai are site și nu mai are e-mail, pentru că le avea prin Romtelecom și i-au fost tăiate odată cu internetul.

Știți deja povestea, nu vă mai plictisesc (un copil de 4 ani…). Părerile sunt împărțite și iubitorii de animale care sunt de partea ONG-urilor ce le dau drumul câinilor înapoi pe străzi sunt de părere că eutanasierea e crudă.

Maică-mea are un laptop Toshiba de pe vremea când eu eram în liceu. Arată bine mașinăria, dar e depășită de tehnica actuală… cu o singură excepție care era mișto.

Credeam că știu care e faza până m-am uitat la filmări de la protestele de azi. În București, la Universitate, s-a strigat „Libertate!” și „Murim, salvăm, Roșia Montană!”

Din experiența proprie, ai nevoie de trei chestii: pașaportul vechi (dacă e), cartea de identitate și, evident, bani.

Adulții merg pe drumurile bine știute, pe căile bătute, prin locurile clare. Copiii o iau peste garduri și pe cotloane, explorează ascunzișuri, știu poteci pe te miri unde. Sau cel puțin asta era părerea copilului din „Oceanul de la capătul aleii” (așa mi-a plăcut cartea aia). În cazul ăsta, am rămas copil. Dar nu când sunt cu alții. Când sunt singură.

Linda spune că nu există nimic mai rapid pe lume decât mine când am șters jocul imediat după ce s-a terminat și când încă mai tremuram pe aici.

Am văzut acum câteva minute un R.I.P. scurt pe timeline-ul unei prietene. Am dat pe Google, să văd dacă la noi s-a scris ceva despre el de către cineva mai avizat ca mine. Doar agenții de presă care repetă aceleași știri despre premiul Nobel din 1995, că și-a donat operele Bibliotecii Naționale a Irlandei. Și, inevitabil, că e „unul dintre cei mai cunoscuți poeți din lume”. Cu toate astea, nu văd pe cineva care să fi scris vreun articol de parcă ar fi auzit de Seamus Heaney înainte de ziua de azi.

(de ce nu ni se permite mie și Lindei să stăm prea mult împreună? Poate din cauza ideilor crețe)

Recomand călduros lectura lor tuturor femeilor și bărbaților. Nu pentru că învățați ceva nou, ci pe post de pagină de umor. Ok, nu întotdeauna, se întâmplă uneori ca articolele să nu fie scrise de fete de 19 ani care vor să aștepte până la căsătorie ca să afle direct cum sexul, și nici de tipe de 50 de ani care tocmai au ieșit de la mănăstire, dar uneori am senzația că revistele chiar preferă sfaturile tembele.