Roxana-Mălina Chirilă

Cuvinte scrise: 1543

Cuvinte în total: 3362

Am terminat un capitol/episod din Flight from Hell și l-am și editat. Pentru că no. Trebuie trimis la Big World Network.

Ender (Asa Butterfield) are o voce mișto. E prima chestie pe care-am remarcat-o: începe filmul, îl auzim pe Ender povestind și are ceva matur, puternic, plăcut în voce. Excelent, pentru că Ender ar trebui să aibă undeva sub 15 ani (12?) și oricum să ne uimească.

Cuvinte scrise: 109.

Cuvinte scrise în total: 1819.

Sunt și zile în care productivitatea mea literară tinde spre 0, ca limita la infinit a lui 1/x.

[Articol dedicat celor care sunt oripilați de chestii pe care femeile nici nu le mai remarcă. Și celor care se întreabă de ce femeile privesc străinii cu suspiciune. Da, chestiile astea mi se întâmplă și în ziua de azi.]

Cuvinte scrise: 1710 (mai puțin decât am estimat că o să scriu).

Știți ce zi e mâine? 1 noiembrie? E ziua morților. Se sărbătorește la noi în Transilvania, chiar dacă cei de prin Regat am înțeles că n-au prea auzit de ea. Se merge în cimitir și se aprind lumânări pentru morți. Se duc flori, se îngrijesc morminte. Taică-meu se duce până la Cluj, la mormântul bunicului. Unii dau de pomană. E ditamai sărbătoarea.

Am ajuns ieri în Sf. Gheorghe, azi în Brașov. Momentan sunt la Cafetecă, unde am băut o cafea mișto, cu lapte și tot ce trebuie. Am atâta energie de nu-i adevărat. Ieri m-am culcat, ruptă, pe la 6-7 seara, m-am trezit pe la 1 noaptea și am început să alerg prin cameră ca bezmetica (fără să fi băut cafea sau alte alea).

Când am ajuns în Turcia la începutul lui septembrie am intrat cu mătușă-mea într-un mall. La parter era bancomatul, la subsol magazinul cu mâncare. În timp ce ea apăsa pe taste, m-am uitat în jur și am văzut că eram lângă vitrina unui magazin cu haine pentru copii. Tot felul de haine de toate felurile, printre care și costume ca cele din stânga de mai sus – de prințișor, mi-am zis. Am aflat ulterior că sunt de sultan.

Continuând cu NaNoWrimo.

O chestie pe care am remarcat-o în anii trecuți e că șansele de a scrie ceva de calitate scad direct proporțional cu viteza cu care scrii respectivul lucru. Și nu mă refer la tastat, pentru că tastez cam la fel de repede în toate situațiile. Mă refer la timpul pe care ți-l oferi ca să gândești ce scrii.

Ieri, azi și pe 1 octombrie, George Adamescu îmi trimite scurt metraje cu Roșia Montană. Uite unul: