Roxana-Mălina Chirilă

Într-o bună zi Dumnezeu și-a deschis fereastra de la dormitor și s-a uitat afară înspre Pământ. În spatele lui, niște îngeri scuturau cearșafurile și băteau pernele. Dintr-o plapumă aruncată pe un fotoliu a zburat o singură pană moale de înger (doar nu credeți că Dumnezeu are pene de gâscă în așternuturi) care a plutit prin fața lui Domnului și l-a gâdilat pe la nări. Dumnezeu a strănutat peste ea și pana s-a umplut de spirit divin, iar apoi a fost purtată de curenții raiului înspre Pământ, ca să se întrupeze.

Pentru că, după cum spuneam acum ceva timp, se apropie luna în care se scriu cele mai multe romane, mi-am adus aminte de tendința românilor de a-și complica viața și în direcția literară.

A few years back I read this interesting academic book by Janice Radway, called Reading the Romance (published in 1984). The romance in question is the romance novel. The readers are a small community of women.

Odată i-am spus cuiva că sunt într-o fază rock a vieții mele. „E o copilărie,” mi-a zis, „peste câtva timp o să-ți treacă”. El fusese pasionat de rock în tinerețe, dar îi trecuse. Știa totul despre rock și-l depășise.

[][1]

Turcii au o chestie numită Kurban Bayram – o sărbătoare cam de dimensiunile Crăciunului la noi, în timpul căreia cam tot e închis și elevii și studenții au vacanță. Așa că mătușă-mea ne-a organizat în timpul Bayramului o excursie de vreo trei zile prin Cappadocia.

Mă pregăteam să iau la pigulit pozele din excursia pe care am făcut-o în Goreme și Ankara și mi-am adus aminte că n-am pomenit până acum de editat poze.

După ce au făcut mișto de Otravă, Dorin și Vali Petcu au link-uit către un articol despre greșelile femeilor în relații. Ceea ce e ok, dar la fel cum ei au antene speciale pentru captarea bullshitului masculin generator de lacrimi și ațâțător de sentimentalism, am și eu antene speciale pentru captarea bullshitului feminin generator de hotărâre de a-ți schimba viața și a deveni mai bun/ă.

Vecina de lângă casa mătușii ne-a cerut voie să intre pe balconul nostru de la bucătărie ca să-și tragă niște fire de-alea de întins rufe de la noi la capătul opus al balconului ei.

N-aveam de gând să mai bag chestii despre MISA prea curând, că am și alte chestii de făcut cu viața mea, dar prea mă amuz copios de una singură. Marii eroi spirituali ai Mișcării de Integrare Spirituală în Absolut, luptătorii contra forțelor întunericului și masoneriei, bravii războinici care ne-au salvat de la Apocalipsă, fac pe ei de frică la gândul că li s-ar putea opune cineva. Nu la gândul că s-ar putea să vină din nou peste ei mascații, nu: la gândul că cineva ar putea exprima o părere contrarie.

E o conspirație.

De fapt, francmasoneria ne conduce. Evreii conduc lumea. Cine nu e cu noi, e plătit de RMGC să nu fie. Sau e angajat de Securitate. Care Securitate n-a murit, ci trăiește încă sub forma SRI-ului, dar nu știu mulți. Copilul ucis de câini a fost ucis de câini de luptă. Ba, pardon, n-a fost ucis deloc, e o manevră împotriva maidanezilor. De fapt suntem sclavii sistemului, înrobiți prin televiziune și internet, spre deosebire de comunism, când eram liberi. Ne fură sufletele, pentru că tinerii nu mai sunt ortodocși practicanți. Ungurii vor Transilvania. Rușii vor România. Ne aduc la sapă de lemn și ne omoară ca să vândă pământul nostru vesticilor. Nu e deloc o coincidență că au omorât copilul cu maidanezii tocmai când erau protestele contra Roșiei Montane. Vor să ne implanteze cipuri și vaccinele creează autism. Bunicii noștri trăiau mult mai mult, chiar dacă media de viață era mult mai mică.