M-a întrebat mai multă lume ce s-ar putea face în direcția MISA. Hai să discutăm. O să pornesc discuția la un nivel puțin mai abstract și teoretic. Și dacă misanii vor să tragă cu urechea, foarte bine. N-o să pun niciodată pe nimeni să jure cu mâna pe Biblie că n-o să transmită mai departe anumite informații.

1. Lucruri de reținut

Multă lume care a trecut pe la curs e supărată și/sau afectată de MISA. Mă întâlnesc des de foști cursanți care spun, în linii mari, cam ce spunea F pe blogul lui Rapcea în dimineața asta: „Nu e usor sa recuperezi din punct de vedere profesional 16 ani pierduti.” Sau de recuperat emoțional. Sau de revenit când îți dai seama că ai trăit ani întregi o minciună.

Pentru mine e absolut evident că MISA le-a prins foarte rău multor oameni. Dar.

Am câteva mail-uri de-ale voastre la care trebuie să răspund. Nu v-am uitat, nu vă ignor. Pur și simplu ajung greu la ele. Sunt în principiu prin zonă, moderez când sunt pe calc și am net. Acolo e nevoie doar de un click și vă văd comentariile repede. Dacă par mai puțin coerentă sau mai repezită sau mai dură decât de obicei, e pentru că sunt destul de distrasă. Ca regulă generală de interpretare, dacă spun o chestie care nu se potrivește deloc cu ce ziceam până în momentul respectiv, cel mai probabil m-am gândit la ceva și am scris altceva (cuvintele care încep cu aceleași litere sunt predispuse la înlocuiri când sunt obosită sau distrasă); dacă întrebați, se poate lămuri problema.

Acum ceva timp traduceam o carte interesantă în care un tip încerca să o învețe niște tehnici de respirație pe o tipă. Și pentru că tipei nu-i ieșeau deloc tehnicile, tipul a dus-o pe plajă, la mare, și a învățat-o să înoate. Toate bune și frumoase – înțelegeam conceptul: când înoți, bagi capul sub apă, îți ții respirația, dai aerul afară, scoți capul, tragi aer în piept, o iei de la capăt. Foarte regulat, genul de chestie care te învață să respiri foarte atent, foarte ritmic. Superb.

Doar că tipa îi zice tipului la un moment dat ceva de genul că nu a încercat niciodată să înoate așa, că nu voia să bage capul sub apă. Tipul îi răspunde: „Women are always more interested in their permanent wave than in their swimming technique” (citat aproximativ, mi-e lene să caut cartea) (sens: Femeile mereu sunt mai interesate de permanent wave-ul lor decât de tehnica de înot).

No, ce-o fi ăla permanent wave?!

Se pare că MISA TV transmite în direct prezentarea ținută indirect de Gregorian Bivolaru despre ipostazele lui Dumnezeu Tatăl cu care se va medita anul ăsta. Am pe cineva care-mi vorbește pe messenger despre ceva cărți audio și chiar ar trebui să fac altceva, dar am văzut că sărmanii participanți la ziua lui Gregorian Bivolaru din 2013 vor fi ținuți la sală până la 8:30 dimineața.

Da, da, sunteți spirituali, știu. E pentru evoluția voastră. Ceea ce nu înseamnă că n-o să picați de somn pe capete prin sala de la Pipera și că nu veți fi trimiși, poate, în vestiare, să dormiți acolo, cum se făcea în alți ani. Poate că tot programul putea fi aranjat mai convenabil pentru voi, dar a fost făcut să fie dificil ca să vă ardeți karma.

Uite un cadou din partea mea pentru voi, de ziua „maestrului vostru spiritual, Grieg”.

Ok, a trecut weekend-ul, m-am distrat cu prostii, e momentul să mă întorc la chestii serioase (apropo, între mine și laptopul meu nou, frumusețea asta de Lenovo, e o poveste de dragoste extraordinară).

Din soundtrack-ul de azi: Led Zeppelin, AC/DC, Jimmy Hendrix.
Pe ordinea de zi: The Missing (titlu în lucru).

Bun, după cum spuneam într-un articol recent, s-a scris un articol despre mine pe Yogaesoteric, site-ul oficial al grupării MISA, condusă de Gregorian Bivolaru. Cei care mă cunosc destul de bine știu că am tendința să iau texte la bani mărunți și să încep să demonstrez ce ar merge mai bine la ele – fie că e vorba de gramatică sau logică.

Pe scurt, editoarea mea interioară e o scorpie obsesiv-compulsivă. Am tradus articolul de pe Yogaesoteric al lui Călin Gruia și mă tem că asta înseamnă că am văzut fiecare frază întortocheată rău, fiecare greșeală de tipar, fiecare argument prost, fiecare greșeală de argumentare.

My note: The following article was published on the Yogaesoteric.net website on the 8th of March 2013. It’s a response to a conference in which I talked about MISA, a Romanian yoga group which is spreading in various other countries, and its leader, Gregorian Bivolaru. The conference was held at the meeting of the anti-cult organization FECRIS in Perpignan, France, in October 2012. You can find the written conference on this very blog.

As a side note, I spoke freely during the conference, which means that any recorded audio/video version is going to differ slightly from the written one. However, the basics are the same.

Unfortunately, the author writing this article for the MISA official website, Yogaesoteric.net, only read my impressions of the trip to Perpignan and not my actual conference, which means he missed the opportunity to offer a reply to the issues that I really raised. The author still pretends he read it, though, which I find to be delightfully ironic in some corners.

Ok, scuze că pun un nou articol când toți vreți să aflați ce-i cu MISA și Gregorian Bivolaru și alte alea (vă văd intrând), dar sunt prea entuziasmată ca să n-o fac. E un curs mișto pe Coursera, care din punctul meu de vedere chiar merită urmărit. Se numește „Internet History, Technology, and Security”, oferit de Charles Severance de la Universitatea din Michigan. Severance spune o grămadă de lucruri interesante – pornește de la Al Doilea Război Mondial, încercările de a sparge codurile folosite de Hitler (ați auzit de Enigma, nu?

Văd că aici-semnata, Roxana-Mălina Chirilă, a fost pomenită din nou pe site-ul Yogaesoteric, site-ul oficial al Mișcării de Integrare Spirituală în Absolut (MISA), condusă de Gregorian Bivolaru. De fapt, mai mult decât pomenită, văd că mi s-a dedicat un întreg articol. În cazul în care aterizează pe aici grupuri răzlețe de yoghini, ex-yoghini și persoane fără legătură cu yoghinii care s-ar putea să aibă o curiozitate de moment, consider că ar fi utile câteva link-uri orientative:

Deci traduci și știi aproximativ limba străină cu care lucrezi. În general înțelegi despre ce e vorba în propoziție, dar poate că-ți dai seama că n-o să dai vorbitorii nativi pe spate prea curând. E ok. Te înțeleg. Te induce în eroare o chestie gen „the gallant army” (armată curajoasă, sau cu gânduri nobile, nu o armată politicoasă), sau te păcălești și spui „sufferance” în loc de „suffering” când te referi la suferință. E ok, e vorba de finețuri. Se întâmplă.

Ce nu înțeleg e de ce unii oameni preferă să nu pună mâna pe dicționar când traduc.