Prima lecție din online: nu contează ce scrii. Oricum vor apărea oameni care să-ți comenteze tâmpenii.

În ultima săptămână am văzut pe câteva bloguri postări despre câte un comentariu, un comentator, o persoană care spune prostii mai mari decât ea.

Acum ceva timp aveam o dilemă legată de spațiul online de desfășurare.

Tocmai mi-am dat seama că m-am trezit cu unii dintre comentatorii supărați ai blogului lui Mihai Rapcea pe blogul propriu, comentându-mi off-topic prin articole.

Acum ceva timp discutam cu un blogger care-mi spunea că o să am un trafic decent pe blog din cauza simplului fapt că sunt femeie – o chestie pe care el a denumit-o „chick bonus” (de la englezescul „chick” = gagică, evident, chiar dacă e tradus cu „puicuță” pe la noi din cauza faptul că chick mai înseamnă și pui de găină – dar n-are aceeași conotație).

M-am pus pe studiat ce înseamnă bloguiala. Din adâncurile profunde ale ființei mele m-am chinuit să caut acel ceva, acel filon extraordinar care te face dintr-un simplu deținător de blog un blogger, un cineva care are jdemii de vizitatori și click-uri, care e pe buzele tuturor celor care îl citesc, care are prieteni și dușmani pe net (mai mulți ca mine) și reclame pe blog care funcționează (mai mult ca ale mele).

Pentru că Zoso are dreptate la faza asta și nested comments arată bătute-n cap uneori (pe-ncercatelea), de acum încolo toate comentariile vin unul sub altul, fără indentare la fiecare nou reply.

Un anunț pentru cei interesați de statistici (sau curioși, sau…)

Mi-e somn de stau să pic, dar mi-am adus aminte că n-am zis nimic de lista asta de link-uri, care se cere comentată.

Dragă Mihai Rapcea, Ți-am zis toate astea în diverse momente pe blogul tău, dar de obicei ignori chestiile astea, sau zici „Lasă, că nu-i așa grav” (sau echivalente).